Un scandal britanic, Sezonul 2: Aristocrați depravați și pasiuni mistuitoare

Mulțimea din fața tribunalului striga „Târfă!” Dar Margaret de Argyll nu s-a lăsat intimidată de ei, de judecător sau de fotografiile explicite – așa cum ne arată în mod strălucit aceasta dramă inspirată.

Un scandal britanic (A Very British Scandal) este despre notoriul caz legal Argyll vs Argyll – un caz agresiv de divorț între Ducele și Ducesa de Argyll, care a implicat multiple acuzații de infidelitate, dintre care una a fost demonstrată de o fotografie a ducesei făcându-i lucruri vulgare unui bărbat gol, a cărui față nu era vizibilă în imagine, dar care nu era soțul ei. Ducele s-a supus la diverse măsurători pentru a dovedi asta în instanță. Ducesa a fost identificată după colierul de perle. Nu, serios!

Citește și: Un scandal britanic: O paralelă între personajele reale și cele din serial

Cazul Argyll (sau „Afacerea Omul fără cap”, așa cum mai era cunoscută, datorită fotografiei care a devenit rapid notorie) a provocat, desigur, o furtună mediatică. Un scandal britanic începe în 1963, cu Ducesa (Claire Foy, pe care am văzut-o cel mai recent pe micul ecran în rolul Reginei în The Crown; aici aduce aceeași interpretare magistrală unui alt personaj aristocratic, dar complet diferit) care înfruntă strigătele abuzive ale unei mulțimi („Lepădătură!” „Târfă!”) în timp ce intră în tribunalul din Edinburgh pentru a deschide o procedură de divorț. Înăuntru, Ducele de Argyll (Paul Bettany) îi oferă o ultimă șansă de a pune capăt lucrurilor discret: „Pentru că sunt un bărbat onorabil. Te-ai jucat cu focul, dar amândoi știm că nu ai tăria pentru asta.” Expresia de pe chipul ducesei sugerează că ar trebui să ne punem cu toții centura de siguranță pentru a ne bucura de călătoria furtunoasă care urmează.

Ne întoarcem cu 16 ani mai devreme, când o mondenă dedicată – Margaret Sweeny (născută Whigham, singura fiică răsfățată a unui industriaș fabulos de bogat) despre care se zvonește că ar fi avut aventuri cu toată lumea, de la David Niven la Prințul Aly Khan și este pe cale să divorțeze de primul ei soț – îl întâlnește pe galantul căpitan Ian Campbell, deținătorul titlului și moșiei Argyll. Ei consideră că interesele lor se aliniază destul de bine și – de îndată ce el divorțează de Louise (a doua soție și mama celor doi fii ai lui) – se căsătoresc.

La început par să se potrivească de minune, fie și numai în sensul că sunt la fel de monstruoși și egoiști amândoi. Ei devin Ducele și Ducesa, se mută în castelul familiei din Inveraray și ea plătește pentru tot, de la restaurarea clădirii până la facturile pentru hainele de blană ale lui Louise.

Destul de curând, însă, ducele se dovedește a fi un bețiv violent și periculos. Răutatea inerentă a lui Margaret îi servește de minune. Ea rămâne neclintită în fața situației și, până la sfârșitul episodului, o vedem falsificând scrisorile lui Louise, care ar susține că fiii lui Ian nu sunt ai lui, pentru a-și asigura poziția la Inverary, care altfel le-ar reveni lor.

Un scandal britanic a fost catalogat – bănuim pentru că orice implică o femeie și sex în Trecut trebuie să fie catalogat astfel – drept o repovestire feministă a divorțului Argyll, dar, de fapt, scenarista Sarah Phelps nu bate monedă din asta. Da, sunt momente în care persoane ca prietena/dușmanca Maureen (Julia Davis), căreia îi face plăcere să răscolească rahatul, încearcă să o rușineze pentru apetitul ei sexual. Și este clar tot timpul că ipocrizia abundă, iar viața în anii ‘60 nu a fost nici pe departe la fel de emancipată pentru femei pe cât ar lăsa să înțeleagă bărbații de atunci, sau istoria de atunci încoace.

Dar, din fericire – pentru că nu i-ar face nici o favoare nici lui Margaret, nici feminismului – serialul nu încearcă să ne facă să o privim printr-o lentilă nouă, eroică. Suntem invitați să admirăm reziliența ei în fața normelor sociale care-i sunt împotrivă, ceea ce este cu totul altceva. Ducesa nu a fost niciodată o campioană a femeilor – a fost campioana lui Margaret Campbell și numai a lui Margaret Campbell. Faptul că n-a cerut îndurare, a refuzat să se plece în fața opiniilor altora – acestea sunt calități admirabile și Phelps și Foy le prezintă magnific, dar nu sunt în mod specific feministe. Divorțul foarte public a avut loc deoarece ducele și ducesa, la fel de încăpățânați, aveau colții înfipți adânc unul în gâtul celuilalt, și nici unul n-a cedat. Un scandal britanic, cu scenariul inspirat și refuzul de a o reinventa pe ducesa drept o legendă a mișcării feministe, este cel mai bun și mai onest omagiu care i se poate aduce.

Lucy Mangan, The Guardian, 27 decembrie 2021

Un scandal britanic (A Very British Scandal) are premiera la HBO, pe 7 ianuarie