Scream: Franciza încă nu-i gata să moară

În Scream-ul de astăzi, toate ușile se închid cu un clic liniștitor printr-o aplicație smartphone. Telefonul fix ​​deranjant care sună scos din furcă – cine le mai are în ziua de azi? — este ignorat. Și când, în sfârșit, cineva răspunde și o voce amenințătoare se revarsă în încăpere (veteranul în franciza de 26 de ani, Roger Jackson, într-o formă bună) cu întrebarea binecunoscută: „Care este filmul tău horror preferat?” răspunsul pe care îl primește este mai brutal decât orice lamă, zimțată sau de orice alt fel: Omul negru (The Babadook), i-o trântește micuța liceancă Tara (Jenna Ortega), fană a unor filme de groază mai inteligente precum Moștenire diabolică (Hereditary) și Pe urmele tale (It Follows) sau, în orice caz, nu „leșinături” în care „toată lumea are coafuri ciudate”.

Scream a trecut de mult de momentul de glorie din anii ’90. Zilele acestea te cuprinde un fior nostalgic, nu frică. Insolenta Tara este vizitată de către emblematicul Ghostface (un atac cu lovituri de cuțit de o ferocitate exagerată), și poate că aceasta este răzbunarea acestei francize pe filmele mai bune care au urmat. Totuși, așa cum ar sugera non-titlul epuizat, Scream din 2022, când distractiv, când tern, are o strategie fermă, tenace. Este precum Scream al părinților noștri. N-o să te sperie, dar s-ar putea să-ți placă să fii înfășurat în ceva la fel de familiar ca puloverul lui Freddy Krueger.

Pe măsură ce se derulează filmul, te aștepți la un grup tânăr, dispensabil, de viitoare cadavre, iar co-directorii Matt Bettinelli-Olpin și Tyler Gillett (parte a colectivului de horror Radio Silence, din spatele Scapă cine poate – Ready or Not și V/H/S) au fler în ceea ce privește distribuția, zădărnicindu-ne planul de a ghici criminalul din timp. Tara supraviețuiește atacului și pleacă acasă în Woodsboro-ul fictiv, la Sam (Melissa Barrera) sora ei mai mare protectoare și iubitul ei cumsecade – Richie (Jack Quaid, leit tatăl său, Dennis). Alte personaje din generația Z se adună pe canapele, la petreceri, carne de tun pentru crimele care urmează.

Dar nu mergi la cinema pentru ei. Scream aduce în lumina reflectoarelor distribuția legendară cu dexteritatea unui magician care reușește un truc îndelung exersat. Cine este acea mamă încrezătoare și autor non-fiction care se plimbă prin parc și se uită peste umăr? Hei, dar este Neve Campbell, care revine în rolul Sidney Prescott. Și jurnalista aia renumită care coboară dintr-o mașină la locul crimei? Înclinați capul și nu este nimeni alta decât Gale Weathers, interpretată de Courteney Cox. În cele din urmă, vor deveni ele însele o echipă și o mașină de ucis eficientă – nimic nu le mai surprinde după atâtea continuări.

Uneori, vârsta ajută: David Arquette, mai împlinit și cu barbă căruntă, încă posedă stângăcia fermecătoare ca fostul șerif Dewey, care a cunoscut vremuri grele. Acum chiar are măreția unui supraviețuitor. (Mai puțin un alt personaj care revine, pe care nu-l divulgăm, care nu pare să-și fi schimbat interpretarea – sau tricoul – din 1996). Când Jamie Lee Curtis s-a alăturat continuării neobișnuit de inteligente a filmului Halloween din 2018, a lui David Gordon Green, bunica înverșunată, bântuită, cu o înclinație pentru arme, pe care o interpretează, avea sens.

Aici, actorii mai în vârstă nu au o altă rațiune decât: Hai să mai facem încă un film. Scream 4, ultima parte din 2011, lovește în celebritatea de pe internet și lipsa de substanță din epoca Kardashian; i-am admirat zelul chiar dacă lucrurile nu se închegau foarte bine. Acest nou capitol, probabil final, după un scenariu co-scris de James Vanderbilt (Zodiac), critică orice, de la fandom-ul toxic la Rian Johnson și obsedații Snyder-cut care pretind propriile finaluri. Încă o dată, aceste încercări de actualizare nu par atât coerente, cât teziste și oportuniste.

În cele din urmă – și spre meritul său incontestabil – primul Scream a fost, la origine, o piesă solidă, al treilea clasic horror al regizorului Wes Craven, după Ultima casă pe stânga (The Last House on the Left) din 1972 și celebrul Coșmar pe Elm Street (A Nightmare on Elm Street). (Să menționăm și The Hills Have Eyes.) În timp ce noul film are o mulțime de referințe și omagii aduse regretatului maestru, nu își construiește secvențele cu aceeași soliditate precum Craven. Bettinelli-Olpin și Gillett încă n-au ajuns la nivelul lui. N-au decât să facă haz de horror-ul elevat, dar, până când nu ajung la acel nivel de excelență tehnică și profunzime, nu fac decât să vină cu cuțit foarte mare la un duel cu arme de foc.

Joshua Rothkopf, Entertainment Weekly, 12 ianuarie

Scream este distribuit în România de Forum Film și are premiera în cinematografe pe 14 ianuarie.