1938. Cu Germania pe cale să invadeze Cehoslovacia, prim-ministrul Neville Chamberlain (Jeremy Irons) se întâlnește la München, cu cancelarul Adolf Hitler (Ulrich Matthes), pentru a negocia o soluție pașnică. Doi vechi prieteni (George MacKay, Jannis Niewöhner), acum tineri asistenți politici de-o parte și de cealaltă a baricadei, se aliază pentru a dezvălui intențiile reale ale naziștilor.

O coproducție anglo-germană, Münchenul în fața războiului (Munich: The Edge Of War) este o adaptare antrenantă a relatării ficționale a lui Robert Harris, care detaliază negocierile legate de planul lui Hitler de a invada Cehoslovacia. Regizorul Christian Schwochow a realizat episoade din The Crown, iar Münchenul… are aerul unei mini-serii trunchiate, bine puse laolaltă. Nu te ține încordat, dar face o încercare curajoasă de a spune o poveste al cărei rezultat este cunoscut chiar și de cei care au rămas repetenți la istorie.

Adaptată de Ben Power (The Hollow Crown) după romanul lui Harris „Munich”, povestea începe vivace la Universitatea Oxford, cu trei colegi de facultate – britanicul Hugh Legat (George MacKay), germanul Paul von Hartman (Jannis Niewöhner) și iubita germano-evreică a lui Paul, Lenya (Liv Lisa Fries) – care petrec într-o noapte idilică de vară, din 1932. Șase ani mai târziu, Hugh este acum secretarul personal al lui Neville Chamberlain (Jeremy Irons) și duce o viață conjugală mohorâtă cu soția, Pamela (Jessica Brown Findlay). Între timp, Paul s-a transformat dintr-un naționalist înflăcărat într-un agent de rezistență sub acoperire (prea puțin din această transformare se vede pe ecran, ceea ce face ca personajul să pară superficial). În timpul conferinței de pace de la München, cu privire la anexarea Regiunii Sudeților, Hugh îl însoțește pe Chamberlain, iar Paul lucrează pentru Hitler (Ulrich Matthes) și se pune la cale un complot prin care Paul să investigheze și să acționeze pe baza informațiilor furnizate clandestin de către Hugh.

Până la din urmă, Münchenul în fața războiului este un film despre bărbați-care–discută-în-încăperi, căruia îi lipsește emoția reală (este greu să te implici în complotul pentru a-l ucide pe Hitler, din a doua jumătate), dar ne oferă suficient spionaj și subterfugii viclene pentru a face filmul îndeajuns de captivant. Dinamica personajelor este interesantă, Hugh fiind prins între sentimentul de onoare față de Chamberlain și dorința de a expune adevăratele planuri ale lui Hitler. Chamberlain, adesea portretizat ca un nerod politic, i se oferă mai mult credit aici, ca un om disperat să obțină pacea cu orice preț, interpretat de Irons cu o imperiozitate antrenantă, care ascunde o subtilitate melancolică.

MacKay este excelent în rolul unui funcționar public novice și este egalat de Niewöhner, care găsește fațete și charismă la agentul său dublu – scenele celor doi împreună sunt cele mai bune din film. Regia lui Schwochow construiește genul de film sortit să fie descris drept „încadrat frumos”, de bun gust și dinamic, dar Münchenul în fața războiului nu are forța emoțională pentru a-l face cu adevărat memorabil. La acea petrecere de la Oxford, Paul îi descrie pe britanici ca fiind „rezervați emoțional”. Asta ar putea fi și deviza filmului.

Münchenul în fața războiului (Netflix)

Un film de spionaj agreabil, pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial, Münchenul în fața războiului  se bucură de interpretări remarcabile și filmări iscusite, dar este trădat de lipsa de încărcătură dramatică.

Ian Freer, Empire, 7 ianuarie

Münchenul în fața războiului (Munich: The Edge Of War) are premiera la Netflix, pe 21 ianuarie