Chiar dacă Festivalul de Film de la Sundance din acest an a avut un start cu hopuri, după ce toate proiecțiile în persoană au fost anulate cu două săptămâni înainte ca acesta să înceapă, revenirea festivalului la format digital a adus cu sine o mulțime de filme foarte interesante. Iată câteva dintre ele:

Sundance 2022
Sundance 2022

After Yang

Nostalgic, stăruitor și minunat de privit, After Yang al scenaristului-regizor Kogonada este o poveste științifico-fantastică calmă, marcată de suferință. Când o familie de patru persoane se trezește că androidul lor adoptat, Yang (Justin H. Min), funcționează defectuos, echilibrul lor domestic este spulberat. Jake (Colin Farrell) n-a fost niciodată încântat de Yang, dar este îndurerat de mâhnirea fiicei (Malea Emma Tjandrawidjaja, adorabilă) și este îndemnat de soția lui, Kyra (Jodie Turner-Smith), să se concentreze pe repararea lui Yang și vindecarea familiei. Ceea ce urmează este o analiză emoționantă a ceea ce ne face umani – sau nu – și a spațiului infinit al atașamentului și iubirii. Filmul este lent, dar generos din punct de vedere emoțional și plin de căldură.

A Love Song

Scris și regizat de Max Walker-Silverman, la primul lungmetraj, A Love Song îi are în rolurile principale pe Dale Dickey și Wes Studi, doi actori de neuitat ai ecranului, în rolul unor foști iubiți, acum văduvi, care se reunesc la un loc de camping din pădure. O poveste de dragoste tandră și emoționantă, filmul este, în cele din urmă, un omagiu liric și contemplativ adus micilor bucurii ale vieții: bere ieftină, raci proaspeți, tovărășie liniștită și cântul blând al păsărilor și al radiourilor hodorogite.

Emily the Criminal

Aubrey Plaza joacă rolul principal în thriller-ul lui John Patton Ford despre o femeie care apucă pe calea infracțiunilor pentru a-și plăti datoria de pe cardul de credit și se trezește prinsă până peste cap în lumea unora dintre cei mai periculoși criminali din Los Angeles.

Watcher

Watcher este capricios, tensionat și surprinzător de eficient ca indie horror, care arde la foc mocnit. Acest lungmetraj de debut al lui Chloe Okuno are acțiunea plasată într-un București cu aspect deprimant, în care amenințarea plutește în aer și unde un cuplu tânăr, Julie (Maika Monroe) și Francis (Karl Glusman), s-au mutat de la New York. Francis este pe jumătate român, vorbește limba și lucrează peste program, urmărind o promovare. Julie nu are absolut nimic de făcut și se învârte de colo-colo prin apartamentul lor de modă veche, plictisită și din ce în ce mai speriată că un vecin o spionează din clădirea de peste drum – și apoi o urmărește când iese afară. Watcher este construit prin sugestii și lucruri abia zărite – până când ajunge la finalul captivant, când se dezlănțuie tot iadul.

Fresh

Direct și stilat, Fresh este un thriller-horror desfătător de nestăpânit, care reușește pe carisma celor două staruri, Daisy Edgar-Jones în rolul Noa, neverosimil de ghinionistă în dragoste și Sebastian Stan în rolul Steve, un chirurg estetic care o vrăjește… și apoi o încuie într-o cameră fără ferestre, ca parte a unei scheme îngrozitoare, pe care n-o dezvăluim. Filmul regizoarei debutante Mimi Cave nu este pentru cei slabi de înger – scenele sângeroase abundă – deși întâmplările barbare de pe ecran au un aer vioi. Noa lui Edgar-Jones apelează la rezerve ascunse de curaj în timp ce luptă pentru supraviețuire, împotriva răpitorului ei smintit. Este o eroină de horror căreia îi ții pumnii pe tot parcursul, până la sfârșitul însângerat.

Nanny

Scris și regizat de regizoarea americano-sierraleoneză Nikyatu Jusu, Nanny este un film de groază magistral care nu se teme să abordeze teme grave, rareori văzute în film, de la experiența imigranților până la exploatarea femeilor din diaspora africană în America de astăzi. Cu o interpretare excelentă a lui Anna Diop în rolul dădacei senegaleze, care are de-a face cu impedimentele lucrului pentru o familie disfuncțională și bogată din Manhattan, în timp ce se confruntă cu proprii demoni (exprimați printr-o serie de coșmaruri din ce în ce mai înspăimântătoare, înrădăcinate în folclorul vest-african și aprofundate cu ajutorul unei alte interpretări formidabile a lui Leslie Uggams, bunica iubitului ei), Nanny este la fel de impresionant vizual, pe cât este inteligent și subversiv.

Am I OK?

Cu Am I OK?, Tig Notaro, soția ei, Stephanie Allynne și scenarista Lauren Pomerantz creează o comedie romantică formidabilă, despre prietenia feminină și revelația sexuală târzie în viață. Dakota Johnson o interpretează pe reticenta Lucy, o pictoriță aspirantă, blocată într-o slujbă de recepționistă, iar Sonoya Mizuno (Ex Machina, Annihilation) este Jane, cea mai bună prietenă a ei. Când Jane o informează pe Lucy că se mută la Londra în urma unei promovări recente, Lucy îi dezvăluie atât prietenei ei, cât și ei însăși că este lesbiană. (Nu folosește exact acest cuvânt și nici nu se simte confortabil să fie etichetată drept lesbiană; este suficient să spunem că vrea să se giugiulească cu maseuza drăguță și cochetă de la spa-ul unde lucrează.) Urmează ceva dramă, dar imaginați-vă o combinație între Frances Ha și Kissing Jessica Stein – totul pe fundalul însoritului Los Angeles – și veți înțelege atmosfera.

Good Luck to You, Leo Grande

Sophie Hyde ne oferă un film totalmente fermecător (și grijuliu), cu două personaje, cu Good Luck to You, Leo Grande, povestea unei văduve care, plictisită de viața singură de acasă, decide să programeze o întâlnire cu un gigolo. Ageră cum ne-a obișnuit, Emma Thompson ne încântă în rolul Nancy, o profesoară pensionară care, în sfârșit, își satisface anumite dorințe reprimate de mult timp, iar foarte atrăgătorul Daryl McCormack — Leo Grande al nostru — sperăm să devină după acest rol, o vedetă la nivelul lui Paul Mescal sau Regé-Jean Page.

Living

Pentru Living, regizorul sud-african Oliver Hermanus face echipă cu romancierul Kazuo Ishiguro pentru un remake profund înduioșător al A trăi (Ikiru), filmul din 1952 al lui Akira Kurosawa. În versiunea lor – plasată în Londra anilor 1950 – Bill Nighy îl interpretează pe Mr. Williams, un funcționar public în vârstă, care, după ce află că este bolnav în stadiu terminal, se străduiește să facă ceva semnificativ din ultimele șase luni ale vieții. În primul rând, asta înseamnă să chiulească de la serviciu pentru o întâlnire grozavă cu un străin prietenos (Tom Burke); apoi, să petreacă un șir de după-amiezi liniștite cu o tânără colegă de birou (Aimee Lou Wood); apoi să se folosească de poziția din departamentul de Lucrări Publice pentru a face ceva măcar o dată. Bine jucat și frapant din punct de vedere vizual, Living îl pune în valoare minunat pe  Nighy, care este la fel de emoționant ca întotdeauna.

Cha Cha Real Smooth

Unul dintre cele mai răsunătoare titluri ale festivalului, al doilea film al regizorului Cooper Raiff, după aclamatul (cu un titlu foarte colorat) Shithouse din 2020, are destulă substanță care să se asorteze cu stilul fermecător și excentric. În film joacă Raiff în rolul unui absolvent fără țel, care se întoarce în orașul natal să-și dea seama ce vrea să facă în viitor; o întâlnire întâmplătoare cu Domino (Dakota Johnson) și fiica ei (o interpretare sclipitoare a nou-venitei Vanessa Burghardt) la un bar mitzvah conduce la o prietenie neașteptată – posibil mai mult. Deliciul filmului constă, pur și simplu, în urmărirea acestui trio cum lasă încetul cu încetul garda în jos și se acceptă unul pe altul. Un indie simpatic, perfect construit, care reușește să navigheze pe un teren cât se poate de familiar, fără să cadă în clișee sau să devină prea prețios, Cha Cha Real Smooth este o explorare irezistibilă a vieții în limbo, ancorată de o distribuție excelentă.

Taylor Antrim & Co, Vogue, 28 ianuarie