Inventând-o pe Anna (Inventing Anna), serialul Netflix, spune povestea falsei moștenitoare Anna Delvey (pe numele real Anna Sorokin).

Delvey, a cărei poveste stă la baza unui articol viral din revista The Cut, scris de jurnalista Jessica Pressler (a cărei piesă anterioară, „The Hustlers at Scores”, a inspirat genialul film al lui Lorene Scafaria, cu J.Lo. în rolul principal, Hustlers: Striptease pe Wall Street), s-a infiltrat în elita New York-ului, prefăcându-se a fi o mondenă nemțoaică, cu un fond fiduciar masiv. În cele din urmă, ea a fost condamnată pentru mai multe capete de acuzare de furt, după ce a escrocat sute de mii de dolari de la bănci și investitori – în urma unui proces care a fost relatat de mass-media din întreaga lume, cu o mulțime de articole dedicate garderobei ei din instanță (concepută de un stilist celebru).

Este o poveste fascinantă; Rhimes, care a scris scenariul, și echipa ei au transformat povestea lui Delvey într-o fabulă eclatantă care, în ciuda tuturor referințelor din perioada 2017 la Instagram, Uber și Festivalul Fyre, pare ciudat de retro, ca un sezon de început al Gossip Girl – cu toate hainele scumpe, imaginile panoramice ale New York-ului și escrocheria nebunească din Upper East Side pe care acest lucru îl presupune. „Toată această poveste este complet adevărată”, se arată într-o notiță de declinare a răspunderii,  la începutul fiecărui episod. „Cu excepția tuturor părților care sunt complet inventate.”

Vivian (Anna Chlumsky), un reporter la o revistă, care trebuie să-și restabilească reputația, află de acuzațiile împotriva Annei (Julia Garner) și crede că a găsit următorul ei articol de investigație, senzațional. Anna, acum cazată la închisoarea Rikers Island, este de acord, deși redactorii lui Vivian și avocatul Annei (Arian Moayed) vor avea nevoie de mai multă convingere. Jurnalista noastră dornică de senzație încearcă să-i convingă spunând lucruri precum „știți că scriu articole de succes!” și este încurajată de un cor de angajați mai în vârstă, care au fost marginalizați într-un colț al redacției cunoscut sub numele de „Scriberia” (se presupune că ar costa prea mult să-i concedieze).

Prin interviuri cu Anna și câțiva dintre oamenii pe care i-a înșelat, povestea se desfășoară în flashback-uri, în timp ce Vivian încearcă să afle dacă Anna este „tot ceea ce este în neregulă cu America” sau o „eroină a poporului” precum Robin Hood. Iar noi trebuie să încercăm să identificăm geografia exactă a accentului Annei, care face un ocol prin Germania și Rusia cu un strop de accent american la sfârșitul fiecărei propoziții. Nu este o scăpare a interpretării lui Garner faptul că vocea ei face o călătorie pe tot globul cu fiecare replică – așa vorbește adevărata Delvey. Este mai greu de știut dacă în viața reală Anna este la fel de teatrală ca și personajul impresionant al lui Garner. „Cu ce te-ai îmbrăcat? Arăți săracă.” și „Ești însărcinată sau doar foarte, foarte grasă?” sunt unele dintre întrebările cu care o bombardează pe Vivian, când aceasta o vizitează la închisoare.

Anna, spune ea, vorbește fluent mai multe limbi, dar se pricepe în mod special la vrăjeala-business, mai ales când vine vorba de găsirea investitorilor și colaboratorilor pentru Fundația Anna Delvey, prezentată drept „Soho House, dar mai exclusivistă.” Ea folosește cuvinte trendy pentru a atrage oamenii de partea ei („trebuie să le sprijinim pe tinerele antreprenoare!”) și apoi, odată ce i-a ușurat pe ei sau companiile lor de mii de dolari, folosește aceeași retorică cu tentă feministă pentru a-și justifica acțiunile. Se plânge că a eșuat pentru că nimeni nu o ia în serios ca femeie de afaceri (chiar dacă și-a vopsit părul de la blond la roșcat și și-a cumpărat niște ochelari cu rame groase tocmai în acest scop!)… mai degrabă decât, să zicem, pentru că a folosit o aplicație de schimbare a vocii pe telefonul ei, pentru a se preface că este managerul de afaceri german al familiei ei.

„Bărbații cad în picioare tot timpul!” îi spune ea lui Vivian, ca explicație confuză. Un clip de știri despre președintele Trump apare la scurt timp după, când Vivian se uită la televizor, pentru a întări ideea; Anna are, de asemenea, un iubit antreprenor insuportabil, pe nume Chase (Saamer Usmani) – care-i cere lui Vivian să se refere la el într-un eventual articol, drept „futuristul” – pentru a sublinia și mai mult punctul de vedere legat de standardele diferite aplicate bărbaților.

Inventând-o pe Anna (Netflix)
Inventând-o pe Anna (Netflix)

Explicația Annei cu privire la comportamentul ei nu sună niciodată plauzibilă, deși, uneori, Inventând-o pe Anna pare să se lase convins de această auto-mitizare à la Robin Hood. Desigur, este mai ușor să închizi ochii atunci când înșeală tipii nesuferiți de pe Wall Street. Însă atunci când Neff (Alexis Floyd), recepționerul harnic de la hotelul elegant în care stă sau prietena ei, Rachel (Katie Lowes) sunt cei care primesc nota de plată, insensibilitatea ei este oribilă. O călătorie în Maroc (detaliată în cartea lui DeLoache Williams „My Friend Anna”) este deosebit de înfiorătoare, când cheltuiala de 62.000 de dolari a Annei ajunge pe cardul de credit al lui Rachel.

„Cine mama naibii este Anna Delvey?” devine un refren de-a lungul serialului, în mare parte rostit de Vivian și de prietenii ei jurnaliști în vârstă, dar Inventând-o pe Anna nu oferă un răspuns clar și nici măcar nu încearcă asta. Oferă, în schimb, un divertisment elegant, strălucitor și amuzant de ridicol pentru telespectatorul obișnuit – deși ne imaginăm că oamenii prinși în escrocheria din viața reală a lui Delvey, cu greu ar putea să vadă partea amuzantă.

Katie Rosseinsky, The Evening Standard, 9 ianuarie

Inventând-o pe Anna (Inventing Anna) are premiera la Netflix, pe 11 februarie