O cântăreață pop se căsătorește dintr-un impuls cu un străin, după ce descoperă că logodnicul ei a înșelat-o, în această comedie romantică regizată de Kat Coiro.

Pe la începutul lui Mărită-te cu mine (Marry Me), un personaj spune că povestea de dragoste pe care o urmărim, între starul pop Kat Valdez (Jennifer Lopez) și tipul obișnuit Charlie Gilbert (Owen Wilson), nu este un basm. Logodna tocmai anulată a lui Kat cu superstarul Bastian (Maluma) – a fost basmul. Ceea ce au Kat și Charlie este altceva, poate ceva mai real și mai serios.
Asta-i ridicol, desigur. Întregul punct de vedere al lui Mărită-te cu mine este că cei doi trăiesc un basm. Altfel cum să descrii o poveste de dragoste care începe cu Kat care-i dă papucii logodnicului care a înșelat-o, la concertul transmis în direct, care urma să fie nunta lor, alegându-l pe străinul Charlie din mulțime ca soț și apoi îndrăgostindu-se de el fără să vrea? Dar Mărită-te cu mine este suficient de inteligent să știe că insistând pe contrariu face parte din dans și își construiește relația centrală în jurul atracției îndeajuns de dulce și sinceră, încât să ne facă s-o acceptăm dornici, timp de 112 minute.
Mărită-te cu mine este o comedie romantică de studio, grandioasă și spumoasă, de genul celor la care Lopez obișnuia să fie cap de afiș acum 20 de ani – sau poate mai exact, de genul celor în care juca Julia Roberts înaintea ei, deoarece intriga este practic Notting Hill cu o aluzie în sens invers la Pretty Woman. Avem parte de întâlniri drăgălașe și gesturi romantice mărețe, o prietenă amuzantă (Parker, colega lui Charlie, interpretată de Sarah Silverman) și un copilaș adorabil (fiica lui Charlie, Lou, interpretată de Chloe Coleman). Starurile sunt superbe, vestimentația este uluitoare, iar imobilele sunt de invidiat – chiar și Charlie, profesor de matematică la liceu, se bucură de un apartament neverosimil de spațios din New York – iar regizoarea Kat Coiro surprinde totul cu un strop de culoare și strălucirea splendidă din care sunt făcute visele din marele oraș.
Dacă am sugera că Lopez se interpretează pur și simplu pe sine ar însemna să nu-i acordăm suficient credit pentru cât de fără efort strălucește pe ecran în rolul lui Kat, indiferent dacă se adresează unei arene pline sau este relaxată acasă la Charlie, îmbrăcată cu una din cămășile lui vechi. Dar personajul i se potrivește lui Lopez aproape la fel de comod precum corsajele cu pietre prețioase pe care le poartă Kat pe scenă. Privirile fugare la viața lui Kat din culise — roiurile de paparazzi, anturajul plin de viață, programul nesfârșit de promoții și interviuri — sunt suficient de aproape de ceea ce știm despre realitatea lui Lopez pentru a părea ca o mostră din viața ei, deși una care trece rapid peste părțile mai dure sau mai banale. (Dacă totul ar fi prea real ar strica distracția, la urma urmei.) La fel și cu părerea optimistă a lui Kat despre dragoste, în ciuda șirului de eșecuri romantice care au ținut titlul ziarelor.
Dar puteți fi siguri – Mărită-te cu mine este spectacolul lui Kat. În timp ce scenariul (de John Rogers, Tami Sagher și Harper Hill) se străduiește să-i dea lui Charlie o viață proprie, care se învârte în principal în jurul lui Lou și al clubului de matematică din liceu, Charlie intră în lumea lui Kat, nu invers. Chiar și atunci când vine în vizită în sala lui de clasă sau îi întâlnește prietenii, ea este cea care poate transforma o zi obișnuită de școală, într-un eveniment unic doar prin simpla apariție.
Deși Kat și Charlie ajung împreună dintr-un act impulsiv nebunesc, Mărită-te cu mine permite relației în sine să evolueze natural, de la o interacțiune publică sau o conversație privată la alta. Atracția dintre ei nu este intensitatea amețitoare a primei iubiri, ci strălucirea caldă și constantă a doi oameni care au trecut prin destule pentru a recunoaște un lucru rar și bun atunci când li se întâmplă.
Poate Mărită-te cu mine nu merge îndeajuns de departe pentru a profita de absurditatea premisei sale inițiale; cei care speră că filmul ar putea împinge genul către cele mai extravagante limite ar putea fi surprinși de cât de (relativ) discretă ajunge povestea lor de dragoste. Dar, uneori, acesta este cel mai plăcut tip de basm – unul aproape atât de convingător, încât poți uita pentru o clipă că totul este numai un vis.
Angie Han, The Hollywood Reporter, 10 februarie
Mărită-te cu mine (Marry Me) este distribuit de Ro Image 2000 și are premiera în cinematografe pe 11 februarie.
Îi spun un da din toată inima, fiindcă îi ador pe amândoi actorii și îmi place povestea, iar uneori simt nevoia să visez la un basm real…, fără a uita că totul e doar un vis frumos! ❤️
LikeLike
Și eu simt la fel. Cred că avem cu toții nevoie să ne desprindem de cotidian pentru câteva ore. În plus, ne clătim ochii cu niște toalete formidabile. 🙂
LikeLiked by 1 person
L-am văzut și pe acesta, până mai adineauri. Am avut dispoziție pentru o comedie romantică. 🙂 Ei bine, J Lo a strălucit și în acest rol. Datorită ei, filmul a meritat. Însă, Owen Wilson mi s-a părut cam… plictisitor. Înțeleg că acesta era rolul, dar tot speram să-l plac.., fiindcă l-am adorat în toate filmele sale de până acum. Poate că nu i se potrivea deloc rolul și astfel, nu avea cum să se plieze și acestuia. Oricum, nu l-am regăsit deloc pe tipul haios și simpatic pe care-l așteptam. Parcă era altcineva și leit el. 😀 Însă filmul a avut happy-end și muzica a fost fantastică, iar vocea lui Jennifer excepțională, cu rezonanța aceea inconfundabilă a sa. De toalete nu mai spun, sau hai să le numesc senzaționale. Și -la fel, scenografia spectacolelor lui Kat. 🙂
LikeLiked by 1 person
Well, ca orice film are puncte forte și puncte slabe. Fiecare le percepe în funcție de personalitate. Înțeleg, însă, că una peste alta ți-a plăcut Marry Me! Până la urmă asta-i important. 🙂 Mă bucur. ❤️
LikeLiked by 2 people
O recenzie de film pozitiva, Jo 🙂 Iar ultimul paragraf chiar m-a tras de maneca. Am senzatia ca filmul acesta va fii mai reusit decat de asteptam de la gen. Desi J Lo si Owen Wilson sunt printre actorii care garanteaza o comedie romantica reusita 🙂
Chiar as vrea sa il vad.
LikeLike
Toată lumea se leagă de cât de improbabilă este o relație între un star ca JLo și un om obișnuit, dar… de ce nu? În plus, chiar dacă este ficțiune ridicolă, tot vreau să mă las mințită timp de 2 ore. E loc și de basme în viața noastră.
LikeLike
Păi nu-i spun eu da? Păi ba da! 😀
LikeLike
Bravo, Potecuță! 🙂
LikeLike
Owen W. e intre actorii care-mi plac (ii stiu si numele, fara sa caut pe net!) 🙂 dar JLO nu-mi place, mai ales ca “actrita” – mai mult pozeaza decat interpreteaza. Fiind si film romantic… e doi la unu, asa ca… nu.
Mi-au placut textul si secventele – practic, trailer-ul mi-a dat de inteles la ce ma pot astepta. 🙂
LikeLike
Nu sunt de aceeași părere în privința lui JLo, dar filmul este menit să te distreze pentru 2 ore, după care poți să-l uiți liniștită. Desigur, întotdeauna se pot găsi alte lucruri de făcut în acele două ore…
LikeLike
L-am văzut şi am şi uitat de el. Cred că Jennifer e prea naturală (de obicei) iar scenariul prea fantastic – o combinaţie care îmi pare că nu dă prea bine. Poate naturaleţea e cea care îi dă Dianei senzaţia de pozare. Mie unul îmi pare explicabil ca cineva obişnuit cu viaţa de scenă muzicală şi tot ce ţine de asta să fie cumva mai relaxat şi mai natural în faţa camerelor. Sigur, e posibil să mă înşel.
De acord cu Cri că Owen a părut cam… rece, cam… nu el cel de obicei. N-am o explicaţie pentru asta, nici nu am căutat una. Poate aşa a fost rolul, o încercare de echilibrare între două personaje cu caractere, vieţi opuse. Nu contează. Rezultatul a fost că filmul nu s-a încadrat în ceea ce mi-ar fi plăcut să fie. Mi s-a părut mai slab decît The accidental husband (2008). Să fi fost eu într-o stare nepotrivită cînd l-am vizionat…?
LikeLiked by 1 person
Mie mi s-a părut neverosimilă alăturarea Jennifer Lopez – Maluma. Nu pentru că JLo are x ani în plus, chiar arată tinerică și frumușică aici, ci pentru că JLo este o doamnă în comparație cu cocălarul ăla de Maluma. Așa că JLo + Owen Wilson au venit ca o binecuvântare prin comparație.
LikeLiked by 2 people
Prin comparaţie da, aici ai perfectă dreptate. Acum că spui, îmi aduc aminte că după vizionare am avut senzaţia pregnantă că filmul a fost de fapt un fel de trambulină profesională pentru acel Maluma de care nu auzisem pînă atunci şi care mi-a rămas cel puţin indiferent după aceea. E posibil să fie vorba de vreo sumă cu multe zerouri la mijloc, fiindcă pînă la urmă e vorba de showbiz în primul rînd.
Jennifer întotdeauna a avut o alură de doamnă rafinată şi am apreciat asta la ea. Sper să nu îşi strice imaginea acum, ar fi păcat.
LikeLiked by 1 person