Episodul următor din Epoca de Aur (The Gilded Age) ne face cunoștință cu Ward McAllister, un fel de consigliere al doamnei Astor, interpretat de Nathan Lane, cu un accent sudist pronunțat și o mustață exagerată.

De fapt, Christine Baranski a fost cea care a venit inițial cu ideea ca Lane să joace un rol în Epoca de Aur. „Christine Baranski este o veche prietenă și colegă și știam că face serialul și mi-a spus că speră să mă alătur distribuției într-un rol sau altul. Cred că poate chiar l-a menționat pe McAllister. Oricum, părea că totul fusese distribuit, dar apoi m-au sunat și mi-au oferit rolul, așa că am fost încântat”, spune el într-un interviu pentru Town&Country.
„Uite cum stă treaba, vorbim despre Julian Fellowes, HBO, un personaj plin de culoare de interpretat și șansa de a juca alături de cei mai mari actori de teatru din New York, din istorie. Ce să nu-mi placă? Am fost încântat să fac parte din proiect.”
Când a fost întrebat cum l-ar descrie pe McAllister din viața reală, care a servit ca protector al eșalonului superior al societății din New York din secolul al XIX-lea, un grup pe care l-a numit „Cei 400”, Lane a răspuns succint: „Scund. Foarte scund” înainte de a se lansa în povestea de fundal a personajului său.
„Serios, era un fost avocat, o rudă îndepărtată a doamnei Astor și împreună au decis că societatea din Statele Unite are nevoie disperată de patronaj. În concluzie, cu ajutorul ei, a devenit acest arbitru social autoproclamat, gardian, dacă vreți, al elitei societății. Zicea: „Trebuie să-i ai pe cei trei B — Birth, Background and Breeding”, explică Lane.
„Sună ca un neghiob cu nasul pe sus, obsedat de bani și putere, și nu spun că nu era, dar, potrivit celor care l-au cunoscut bine, era și un sudist foarte fermecător și extravagant, cunoscut drept sufletul petrecerii. Și era capabil să organizeze un picnic de cinci stele la Newport.”
Înainte de debutul său în Epoca de Aur, Lane povestește pentru T&C la ce să ne așteptăm de la McAllister în acest sezon – inclusiv la un bal în cinstea fiicei lui Bertha Russell.
Ce fel de cercetare ai făcut pentru acest rol? Ai citit faimoasa lui carte?
Am studiat mult. Producția mi-a oferit o grămadă de material și apoi am început să caut pe Google și să citesc tot ce am găsit despre el. Și a fost ceva de citit, nu glumă. Minunatul nostru instructor de dialect, Howard Samuelsohn, a fost, de asemenea, extrem de util pentru accentul meu sudic și am lucrat împreună în fiecare zi.
Am citit cartea lui, „Society As I Have Found It”, în care vorbește despre călătoriile lui prin Europa împreună cu soția, timp în care a studiat nobilimea și preparatele culinare și vinurile lor și, în principiu, cum organizau cine, petreceri și baluri. Apoi se inserează în viața din New York și spune o mulțime de povești, fără să dea nume, ceea ce, în cele din urmă, i-a cauzat probleme cu cei atotputernici și a condus la ruina lui.
Mai există oameni gen Ward McAllister în ziua de azi?
Sper că nu, dar sunt sigur că există un soi de gardieni ai societății. N-aș avea de unde să știu sigur, nu mai ies prea mult.
Ce a lăsat în urmă McAllister legat de societate?
Ei bine, întreaga noțiune că la creme de la creme a societății ar putea fi doar echivalentul „celor 400 ai lui McAllister”, care se întâmplă să fie și capacitatea sălii de bal a doamnei Astor, a fost doar aiureală elitistă și snobism pur, evident. Chiar și el a simțit în ce direcție bate vântul și a știut că ar trebui să înceapă să-i includă și pe cei „parveniți” sau aceștia vor începe să-i excludă pe ei.
Dar povestea lui este un semnal de alarmă, o poveste cu tâlc, deoarece atunci când a scris despre toți acești oameni incredibil de bogați și nu le-a plăcut, s-au întors repede împotriva lui și l-au evitat pentru tot restul vieții.
A murit singur într-un restaurant, iar doamna Astor nici măcar n-a venit la înmormântare. Avea ceva dinainte stabilit fix la acea dată și oră. Deci, ceea ce a lăsat în urmă este în esență uitat, slavă Domnului. Oare nu ne-am putea înțelege ca frații??!!
La ce ne putem aștepta de la el în acest sezon?
McAllister are o contribuție importantă în pătrunderea lui Bertha în înalta societate, așa că vom vedea cum acea relație este cultivată, inclusiv o excursie la Newport, pe care el l-a stabilit drept teren de joacă pentru cei ridicol de bogați și toate conduc, în cele din urmă, la balul pentru fiica ei.
Și mi-a fost dat să port o mulțime de haine și pălării de lux. Ceea ce te transportă imediat în acea perioadă.
Caroline Hallemann, Town&Country, 18 februarie
Sunt şi eu la zi cu ele, în sfârşit. Azi parcă era premiera noului episod. Abia aştept!
LikeLike
Da, ieri fu premiera… un alt episod care mi-a plăcut foarte mult și m-a lăsat dornică de mai mult. De-abia aștept marțea următoare. 🙂
LikeLike
L-am văzut aseară şi eu. Plăcut mult.
LikeLike
Aruncand o privire in istorie realizez ca elita N.Y.-ului de atunci era formata din foarte putini, pentru ca nu prea multi au traversat oceanul – inainte de federalizare – bogati fiind si facand parte din nobilime – pe cale de consecinta, erau nevoiti sa accepte in “cercurile lor” o multime de parveniti care, mai mult sau mai putin, s-au “cizelat” intre timp (ca si azi) si ai caror urmasi continua sa se erijeze in rol de “protectori”, dar nu doar ai “cercurilor lor”, ci ai populatiei de pe Terra. 😊
LikeLike
Deci zici că răul a început încă de pe atunci? 🙂
LikeLiked by 1 person
De regula, raul incepe cand bogatii / puternicii incep sa hotarasca – si sa impuna – ce e bine pentru toti ceilalti – mai putin pentru ei. 😉
LikeLiked by 1 person
It seems that the character was created to suit Nathan Lane. As always, the movies set in that era are the most interesting ones that one easily gets involved in the plot. Greetings Jo.
LikeLike
Yes, indeed. I saw the episode last night and he’s so funny. I think they’ve chosen him awesomely.
LikeLiked by 1 person
Acesta este un serial pe care il trec pe lista de vizionari…poate reusesc curand sa-l vad! Decorurile ai costumatiile sunt fabuloase din cate vad! Sper ca si scenariul sa fie pe masura!
LikeLike
Scenariul este 100% pe gustul meu. Am o slăbiciune pentru filmele/serialele de epocă. În plus, personajele sunt tare simpatice. Sper să-ți placă și ție. Poate te întorci și ne spui părerea ta.
LikeLike
Am vazut primul episod. Costume&decoruri fabuloase, actori talentati, dialoguri bune, dar subiectul nu m-a atras prea tare. Totusi s-ar putea sa mai arunc cate un ochi, din cand in cand.
LikeLike
Probabil serialul este mai mult pe gustul doamnelor. 🙂 Mie una imi place tare mult. Cu atâtea seriale disponibile, insă, nu insist să-l vezi.
LikeLike
Deci am înțeles eu bine, citind și comentariile, că e “după un caz real” 🙂
Titlul, însă, e cam plin de conotații la noi…
LikeLike
Da, tipul ăsta Ward McAllister chiar a existat în realitate. Mai sunt și alte personaje reale, dar majoritatea este închipuită de Julian Fellowes, scenaristul Downton Abbey. Mai e nevoie să spun și altceva? 🙂 Cât despre titlu… brrr… și eu am strâmbat din nas. Îmi închipui că traducătorul este un tinerel care știe doar din povești despre epoca de tristă amintire. În plus, „gilded” înseamnă aurit, nu aur. Eh! Oricum, îți recomand serialul. HBO, dar merită să faci efortul. 🙂
LikeLike