Eroism, obsesie, gheață și husky. Este o combinație fascinantă, genul de poveste care-i arată pe bărbați – pentru că acestea sunt povești despre bărbați – făcând eforturi supraomenești pentru a supraviețui intemperiilor. Uneori, chiar și în povești, nu supraviețuiesc deoarece s-au sacrificat pentru camarazii lor, scoțând la iveală tot ce-i mai bun în ei, în situații dificile. Înainte ca super-eroii imaginari să ne acapareze imaginația, anuarele pentru copii erau pline de povești incredibile și adevărate despre cutezanță.
Deșertul de gheață (Against the ice) este exact acest gen de poveste. În 1909, o expediție daneză condusă de căpitanul Einar Mikkelsen a pornit spre nord-vestul Groenlandei. Misiunea lui era să încerce să recupereze informațiile colectate de o expediție anterioară și îngropate sub un morman de pietre, într-un moment în care membrii acelei expediții au realizat că nu vor supraviețui. Locația movilei este marcată pe o hartă desenată manual, recuperată de pe unul dintre trupurile lor. Aceasta este realitatea unei vieți aventuroase: viață, moarte și hărți rudimentare.
Explorarea nu-i posibilă decât vara. Lăsând nava și echipajul acostate la țărm, Mikkelsen și unul dintre membrii echipajului său – mecanicul navei Iver Iverson (Joe Cole), singurul bărbat de la bord care s-a oferit voluntar – pornesc să traverseze sute de mile de gheață, inclusiv râuri pline cu sloiuri, cu săniile trase de câini. Când câinii pier, trebuie să călătorească pe jos. Țara este necartografiată și cât se poate de dură. Așa cum sunt și ei.
Filmul lui Peter Flinth ne explică eficient scopul expediției. Guvernul danez a finanțat prima expediție din 1906 și această misiune ulterioară pentru a stabili că nord-vestul Groenlandei, despre care Statele Unite pretind că ar fi o insulă în apele lor teritoriale, face parte, de fapt, din masa terestră a Groenlandei. Zona nu a fost niciodată cartografiată, dar America susține că ar fi divizată de un canal maritim. Danemarca trebuie să demonstreze contrariul. Filmul nu insistă pe ideea asta, dar merită să ne amintim cât de mult curaj și sacrificiu s-au depus pe ciorovăiala dintre două state influente.
Firește, nu asta îi determină pe bărbați să ia drumul gheții. Motivele lor sunt fără îndoială complexe, necunoscute poate chiar și pentru ei înșiși. Nici filmul nu insistă să le afle; ne sunt prezentați drept niște oameni cumsecade, fără prea multe în afara curajului nemărginit. Starul danez Nikolaj Coster-Waldau, care a și scris scenariul, s-a născut pentru a-l interpreta pe stoicul căpitan Mikkelsen. Cu chipul cizelat, trup agil și autoritar din fire, este un bărbat în care ai încredere că te scoate la liman chiar și cu o hartă desenată cu creionul.
Ceea ce este periculos, desigur. În prima scenă a filmului, căpitanul se întoarce dintr-o incursiune anterioară în căutarea movilei, în spinare cu cel mai experimentat locotenent; are degerături. Mikkelsen îi taie jumătatea înnegrită a degetelor de la picioare cu un clește, în timp ce restul bărbaților îl țin imobilizat. Iversen, noul său însoțitor, nici măcar n-are experiență polară. Vorbește prea mult. Este naiv și iritant. Dar spiritul său optimist și convingerea în propriul noroc – care-i rămân intacte după pierderea unei sănii, atacurile urșilor polari și izolarea în pustiul alb – vor contribui, în cele din urmă, la salvarea amândurora.

Însăși turnarea acestui film trebuie să fie o realizare remarcabilă în analele aventurii polare. Ca poveste a rezistenței fizice și mintale, te inspiră. Peisajul înghețat, adesea irizat în lumina soarelui, este o altă inspirație. Dar există o problemă inerentă cu relatările călătoriilor lungi, pe care Coster-Waldau și co-scenaristul Joe Derrick nu reușesc s-o depășească. Acești doi bărbați au fost în Groenlanda timp de ani de zile. Atât de mult timp este greu de înghesuit într-un scenariu. Chiar și atunci când se confruntă cu pericol de moarte, scenariul este obligat să se grăbească, să treacă rapid la următoarele câteva sute de zile; nu-i timp pentru a construi suspans și nici timp să răsufle ușurați când pericolul a trecut.
Asta s-ar putea să fie exact cum se întâmplă în viața reală, când ești la mii de kilometri în pustietate și trebuie să mergi mai departe, dar efectul cumulat este mai tern decât ar trebui să fie orice poveste de aventuri. Eroismul lor îți rămâne în suflet, totuși. Eroism, husky și vis de aventură. Prefer oricând asta în locul super-eroilor imaginari.
Stephanie Bunbury, Deadline, 15 februarie
Deșertul de gheață (Against the ice) are premiera la Netflix, pe 2 martie
O poveste despre viteji adevărați, pe care și eu o prefer uneia cu super-eroi, deși îmi pare tare dur subiectul. Când am citit despre degete tăiate și apoi am văzut ursul polar din videoclip…, am realizat că-i de vizionat în prima parte a zilei, eu fiind mai puțin emoțională dimineața. 🙂💜
LikeLike
Da, n-o să fie un film ușor de digerat. Mă atrage adevărul istoric din poveste. Și cred că și peisajele vor fi spectaculoase.
LikeLiked by 1 person
De o mie de ori prefer si eu astfel de filme decat cele cu eroi imaginari. 🙂
Daca eroii imaginari isi au “originea” in aventurile unor barbati adevarati?! In benzile desenate i-au idealizat si le-au dat puteri si mai mari, sa poata invinge si capriciile naturii. 🙂
LikeLike
Ei, da, ăsta-i film cu picioarele pe pământ. Fără chestii supranaturale.
LikeLiked by 1 person
Am vazut filmul aseara, si ma bucur ca l-am vazut singura, pentru ca am dat apa la soricei in prima parte. 😀 E dur filmul – imaginatia face tot ce nu se vede in film (la un moment dat mi se facuse frig!) 🙂 Afara ningea… era mirific; eu eram la caldurica, iar ei erau in Groelanda, iarna! Brrr!
Nu Mikkelsen isi taie degetele – el le taie pe ale locotenentului.
As zice ca Mikkelsen s-a intors in viata pentru ca l-a avut langa el pe tanarul mecanic – singur ar fi murit sigur, cu unul de varsta lui… cred ca s-ar fi incaierat, la un moment dat, pe viata si pe moarte.
E fain filmul, dar din cauza de caini poate ca ar fi bine sa sari peste film – sau sa-l vezi de pe la jumatate incolo. 🙂
LikeLike
M-am mirat de observația cu cine taie degetele cui, pentru că reținusem din text că Mikkelsen e cel care îl „operează” pe locotenent. Dar, într-adevăr, aveam un typo acolo. Cred că operațiunea m-a îngrozit într-atât că n-am mai știut ce scriu. 🙂 Asta sau a intervenit autocorrect fără să-mi dau seama. Mulțumesc că mi-ai atras atenția. Cât despre cățeluși… cred că aflăm din trailer de soarta lor. 😦
LikeLiked by 1 person
Da, din trailer aflam soarta catelusilor, dar… pe scurt. In film este aproape “cu subiect si predicat”! 😦 Adica apasa rău “butonul” privind soarta cainilor. Ca “se duc in prapastie”… de-ar fi doar atat! 😦
LikeLike
Awwww… OK! Gata! Nu mă mai uit! Nu suport…
LikeLike
Oh wow! I will watch this. Thank You, Jo!!! And I can’t remember if I told You this (sorry if I already did!), but I really loved ‘Inventing Anna’. Thanks for the recommendation! Sending the hugest hugs imaginable!!! 🤗❤️😊
LikeLike
You’re too sweet. Thank you for all your love. ❤️
LikeLiked by 1 person
Aboslutely!!!!!! And just so You know….EVERYONE I know is sending sooo much Love to the situation. I believe that energy as such can move mountains. So hopefully it will never cross into Your beautiful homeland….and the dear Ukranians will have relief. I seriously can’t even believe this is happening. There are sooooo many world prayers going around the clock. I mean EVERYONE is gobsmacked and sending their heart and souls for Peace. ☮️❤️🙏🏼
LikeLiked by 1 person
Our prayers will be heard. ❤️ I’m confident. Thank you once again for your good thoughts. It helps. 💞
LikeLiked by 1 person
My complete pleasure!!! I feel the same. Other’s positive, Loving, Healing thoughts help me much as well!!! 💖💖💖💖💖💖💖!
LikeLiked by 1 person
Captivantă poveste, păcat că e într-o zonă restricționată pentru mine. Deșert, ce mai! 🙂
LikeLike
Îți înțeleg frustrarea. Asta chiar ar fi interesant de văzut. Poate odată și odată…
LikeLiked by 1 person
Cineva are o noua feblețe? (“Cu chipul cizelat, trup agil și autoritar din fire, este un bărbat în care ai încredere că te scoate la liman chiar și cu o hartă desenată cu creionul.”)
Ps am crezut ca e 100% inspirat din real life
LikeLike
Ș ce te face să crezi că adevăratul Mikkelsen nu era bărbat bine? 🙂 Oricum fraza nu-mi aparține. Blonzii nu sunt fieful meu. 🙂
LikeLiked by 1 person
Acum un secol!
Dorinta umana innascuta de a supravietui in orice conditii este intotdeauna o sursa de inspiratie si motivare.
LikeLike
Sunt mare fan al poveștilor de genul acesta. Istorie impletită cu cutezanță și peisaje magnifice.
LikeLiked by 1 person
L-am văzut aseară și încă mă gândesc la el, (de asta te-am și căutat Jo, să văd dacă ai scris de el) filmele inspirate din fapte reale îmi rămân în minte mult timp. Aștept întotdeauna cu nerăbdare notițele de la final și pozele originale. Au fost scene la care mi-am făcut de lucru prin preajmă, să nu le văd, dar filmul mi-a plăcut, e foarte interesant.
LikeLiked by 1 person
Si eu sunt mare fan întâmplări adevărate. Iar când sunt scene… așa mai dure, ia-l pe Max în brațe strâns, strâns. 🙂
LikeLike