O fetiță de 13 ani își descoperă secretul de familie pufos într-un fermecător film despre maturizare.
A existat vreodată o metaforă mai bună pentru pubertate decât un animal sălbatic dezlănțuit? La fel ca alți vârcolaci adolescenți dinaintea ei, Meilin Lee, cu vocea lui Rosalie Chiang, nu se poate abține să-și manifeste sentimentele, literalmente, cu colți și gheare. Spre deosebire de ei, micuța eroină hormonală din Roșu aprins (Turning Red) are în spatele ei toată imaginația Pixar – poate nu tocmai studioul de la care te-ai aștepta să vorbească fără ocolișuri despre iubirea adolescentină, ciclu și părinți care pur și simplu nu înțeleg, deși un proiect precum Roșu aprins pare aproape inevitabil acum că este aici. La urma urmei, audiența lor este în continuă creștere; de ce n-ar fi așa și cu filmele lor?
Din motive care rămân neexplicate (poate pentru a elimina spectrul rețelelor sociale și al telefoanelor mobile), povestea este plasată în 2002, la Toronto, unde ochelarista Mei, care tocmai a împlinit 13 ani, locuiește cu mama ei extrem de protectoare, Ming (Sandra Oh) și tatăl mai înțelegător Jin (Orion Lee) într-un complex de locuințe care găzduiește și unul dintre cele mai vechi temple ale orașului. Ming este clasica mamă-tigroaică, dar pe Mei nu pare să o deranjeze asta; îi place să studieze și să obțină note bune și să dea o mână de ajutor la pregătirea templului pentru vizitatori. De asemenea, își iubește prietenii, o echipă pestriță ușor uimită de ce fată bună este ea.
Pentru Mei, stima pentru părinți pur și simplu nu a fost niciodată pusă sub semnul întrebării: „Sunt ființele supreme care ți-au dat viață… Poți măcar să faci tot ceea ce-ți cer, la schimb.” Dar sunt forțe care fierb la foc mocnit dincolo de controlul ei, iar când Ming îi refuză brusc cererea de a-și vedea trupa preferată de băieți în concert și apoi o umilește din neatenție în fața unui grup de colegi malițioși, ADN-ul ancestral al lui Mei pune stăpânire pe ea. Se pare că o formă de metamorfozare în panda roșii este o trăsătură genetică a familiei și, ori de câte ori Mei simte prea multe – anxietate, entuziasm, furie – se transformă într-un panda imens.

În mod inevitabil, apar situații comice cu această schimbare corporală, iar Roșu aprins profită din plin de șansa de a-și etala diferitele trucuri Pixar: melodiile originale compuse de Billie Eilish și fratele ei Finneas ți se lipesc de cortex și nu poți să te oprești din fredonat, iar scenariul, de Julia Cho (Dragoste mare – Big Love, Halt and Catch Fire) și regizorul Domee Shi este sclipitor și alert. Mici detalii strălucesc în colțul ochiului: culoarea vie de beta-caroten a fiecărui firicel unduios de blană panda; prietena entuziasmată (Hyein Park) atât de încordată, încât până și afirmațiile ei ies ca un strigăt de luptă. La fel ca Raya și ultimul dragon (Raya and the Last Dragon) și Shang-Chi și legenda celor zece inele (Shang-Chi and the Legend of the Ten Rings) de anul trecut, filmul este remarcabil pentru cât de natural scoate în evidență și celebrează cultura asiatică și egalitatea firească cu care își tratează personajele feminine.
Shi, care a câștigat un Oscar în 2019 pentru scurtmetrajul ei animat Bao, este de fapt prima femeie care a regizat solo un lungmetraj Pixar. Acesta ar putea fi motivul pentru care portretizarea fetiței aflate în pragul adolescenței pare atât de fidelă, chiar și într-un desen animat; ea surprinde tsunami-ul sentimentelor intense care fac ca totul să conteze atât de mult în adolescență, fără s-o judece sau s-o ia în râs. De asemenea, ea împletește cât se poate de interesant povestea lui Mei într-un ritual de familie: modelarea găluștelor cu mâna pentru cină sau aprinderea de tămâie pentru strămoșii lor, desigur, nu sunt exotisme calculate sau lecții predate. Povestea poate fi naivă pe alocuri și uneori vag anacronică (oare copiii exclamau cu adevărat „Oh.Em.Gee.” sau vorbeau în jargonul încrezător al adolescenților TikTok în 2002?), dar Roșu aprins este atât de fermecător încât nu contează. Roșu aprins este original, amuzant și tandru, ne reamintește afectuos că adolescența este o perioadă a vieții greu de îmblânzit, iar uneori animalul din noi pretinde să fie eliberat.
Leah Greenblatt, Entertainment Weekly, 7 martie
Roșu aprins (Turning Red) este distribuit de Forum Film România și are premiera în cinematografe, pe 11 martie.
Am vazut trailerul cand am fost la cinema. Numai la trailer am ras enorm. Abia astept sa-l vad, bine-nteles cu fetele. Si prevad ca o sa intre pe lista noastra de filme de revazut.
LikeLike
Da. Arată pufos rău de tot. 🙂 Chiar mă gândeam că n-are cum să nu fie pe placul unei iubitoare de animale precum ești tu. ❤️
LikeLiked by 1 person
Vai cat de adorabil este! Uitasem despre animalutul asta cu toata simbologia lui. Tu ne-ai anunatat.
O poveste fara telefoane mobile – ai remarct ca povestile fara asemenea tehnologie par acum ca un basm?
LikeLike
Da! Este uimitor de cât a evoluat tehnologia de când eram noi copii. Imi amintesc de primul meu calculator… acum am tabletă. 🙂 Nu mai zic de telefonul cu fir și smartphone-ul de azi. Chiar că basm!
LikeLiked by 2 people
Super fain! :))) Hazlie foc “cealalta personalitate” a fetei! :)))
M-am distrat doar privind trailerul! Multumesc, Jo! 🙂
LikeLike
Îți spun și ție ce i-am spus lui Niko. Cred că noi, iubitorii de animale percepem din start lucrurile alfel în legătură cu pufoșenia asta. Dacă mă întrebi, chiar mi-ar fi plăcut ca Mei să rămână ca un panda blănos. 🙂
LikeLiked by 1 person
Am vazut filmul! Mi-a placut mult – e un film dragalas si… educativ. 🙂 Nu e tocmai o “tornada de râsete” – cum speram, vazand trailerul (desi ma asteptam sa fie altfel) 🙂 – dar e amuzant.
Are un “ceva” care – clar – il face sa nu fie doar pentru copii. Oare, daca mi-a placut asa de mult, va castiga vreun super-premiu?! 😀
Vezi filmul, daca ai ocazia. 🙂
LikeLiked by 1 person
Am crezut ca sunt singura care a patit asta. Cred ca am avut prea multe asteptari inceea pe priveste hohotele de ras. Altfel un fiml frumos, nu doar pentru copii. Le-am spus fetelor ca daca ma enerveaza eu o sa fiu marele big panda rosu. Nu sunt ca mama lui Mei, dar sigur m-as transforma in panda-ul ei.
LikeLiked by 1 person
Aaah, cred că dacă te transformi in panda roșu te vor iubi și mai mult. Exact ca prietenele lui Mei. Vor fi atât de încântate încât te vor supăra din două-n două. 🙂
LikeLiked by 1 person
las ca masupara acum pe rand sa nu cumva sa-mi treaca vreodata. Deja incepe sa devina suspicios cand incep sa vina sa ma pupe.
LikeLike
😀 E clar! Ascund ceva. 🙂 Glumesc! Sunt convinsă că sunt drăgăstoși pentru că te iubesc foarte mult.
LikeLiked by 1 person
Super-premiu de-abia la anul. Zarurile au fost aruncate pentru Oscarurile de anul acesta. 🙂 Altfel mă bucur că ți-a plăcut… totuși. De regulă hohotele de râs sunt rezervate pentru trailer, in rest… se construiește povestea, care poate uneori nu-i chiar atât de nostimă. Deh, ca-n viață. 🙂
LikeLiked by 1 person
Povestea e nostima, dar nu “cascada de râs”. Personajele sunt fain “desenate” si fiecare e alta tipologie.
Mi-a placut! Fara “totusi”. 🙂
Are mama lui Mei un pandaaaa! 🙂
LikeLike
O să-i fac loc în programul serii cât de curând. M-am îndrăgostit de pufoșenia filmului ăstuia încă de când am aflat de el. 🙂
LikeLike
Remarcabil faptul că am trăit cândva fără telefoane mobile.
LikeLike
Nu-i așa?! Doamne, ce vremuri! 🙂 Bine că am reușit să supraviețuim. 😀
LikeLike
Am eu o presimțire că o să apară în curând și pe HBO. Poate de Paște, că tot e vremea ouălor roșii. 🙂
LikeLike
😀 Ar fi drăguț! Dar nu-i mai zice HBO, ci HBO Max. Și, da, sunt șanse mai mari acum. Platforma HBO Max mi se pare mai puțin intuitivă ca cea HBO. Încă mă descurc greu, dar știu ce vreau să văd în primul rând, așa că este OK
LikeLiked by 1 person
Eu mă refeream la canalul HBO, de la TV, ca să-l vadă mai mulți. Și eu mă descurc încă greu cu găsirea noutăților pe HBO Max, dar cam așa se întâmplă când apare o schimbare. Sper să mă învăț și să-i apreciez noul fel de prezentare.
LikeLike
Well, până una alta, platforma HBO Max are un buton de search (lupa) așa că poți să introduci acolo numele serialelor pe care le laud eu aici. 🙂
LikeLiked by 1 person
Am intrat pe google, am scris titlul și mi-a apărut de îndată. Yeeeyyyy! Încep imediat să-l văd și revin cu impresii. Îți mulțumesc mult, mult, Jo!! ❤
LikeLike
Ce poveste frumoasă a fooooost! Mi-a plăcut încă de la primele scene, amintindu-mi și de toate pe care citisem în articol, adică descopeream tot mai multe pe măsură ce acțiunea se desfășura. Cumva, pot spune că mi-am retrăit adolescența 😀 și cred că așa simte oricine se uită la această animație. E uimitor cum cine a scris povestea, sau scenariul, dar și cine a realizat filmul nu au uitat și au reușit să redea întocmai trăirile, gândurile, atitudinea adolescenților. Iar finalul a fost tot de nota 10, adică mai frumos decât mi l-aș fi putut imagina. Cireașa de pe tort. 🙂 Sunt curioasă câte premii va aduna pelicula. Încă o dată, îți mulțumesc, Jo!! ❤
LikeLiked by 1 person
Ah, Cristina! Cât de mult mă bucură entuziasmul tău. ❤️ De-abia aștept să văd și eu Roșu aprins. Cât despre premii, vedem la anul. Pentru sezonul de premii de anul ăsta zarurile au fost aruncate… so to say.
LikeLiked by 1 person