Creat pentru dragoste: Ea nu poate să și-l scoată din cap

În rolul unei femei al cărei soț îi implantează un cip de localizare în creier, Cristin Milioti este la fel de dinamică și formidabilă ca întotdeauna.

Ca un făcut, cariera lui Cristin Milioti din ultimii ani s-a axat pe interpretarea unor femei hotărâte, prinse de un individ oarecare într-un coșmar științifico-fantastic.

Mai întâi a fost „U.S.S. Callister”, episodul ei fantastic din Oglinda neagră (Black Mirror), în care s-a trezit uploaded în fantezia Star Trek a lui Jesse Plemons. Apoi a mai fost filmul încântător de anul trecut, Palm Springs, în care Nyles, interpretat de Andy Samberg, a târât-o fără să se gândească prea mult în bucla temporală în care el era deja prins. Acum, este vedeta serialului Creat pentru dragoste (Made for Love) de la HBO Max, în rolul lui Hazel, al cărei soț, mogulul IT, Byron (Billy Magnussen), îi implantează în cap, în secret, un cip care îi permite să monitorizeze tot ceea ce vede, aude și simte. Milioti are din când în când ocazia să joace personaje care trăiesc în circumstanțe banale – a fost grozavă în rolul unei femei singure, însărcinate în primul episod al adaptării de la Amazon Prime Modern Love – dar chiar și cel mai faimos rol al ei, personajul titular din How I Met Your Mother, introdus cu întârziere, a tratat-o ​​deseori ca pe obiectul obsesiei, într-o poveste de dragoste cu cronologie distorsionată.

Oare este Milioti prizoniera rolurilor pe care le tot joacă cu o forță creativă supraomenească și care invocă, iar și iar, același tip de roluri pentru ea? Sau este consecința faptului că de fiecare dată este atât de bună și memorabilă în această nișă specifică, încât ori de câte ori un scenariu de genul acesta primește undă verde, ea este prima și singura invitată să-l accepte?

Oricare ar fi bucla de carieră în care s-a blocat Milioti, este una fructuoasă din punct de vedere creativ și ea este minunată, din nou, în Creat pentru dragoste. Adaptat după romanul Alissei Nutting, Creat pentru dragoste este încă un serial care se joacă cu timpul. Începe cu Hazel ieșind dintr-o trapă în mijlocul deșertului, îmbrăcată cu o rochie mini verde-strălucitor, înainte de a se muta fulgerător înapoi în timp, pentru a explica circumstanțele disperate care au adus-o acolo. Și atât primul episod, cât și episoadele ulterioare fac salturi pe întreaga durată a căsniciei nefericite a lui Hazel și Byron, și chiar mai departe, la copilăria cu tatăl ei, Herbert (Ray Romano). Dar acolo unde prea multe seriale folosesc începutul in medias res, flashback-urile etc., ca modalități de a condimenta niște povești altfel plictisitoare, Creat pentru dragoste le utilizează inteligent, pentru efect comic sau pentru a ilustra starea de spirit a lui Hazel când își dă seama că mintea nu-i mai aparține în totalitate.

Magnussen a jucat un rol secundar crucial în comedia SF Maniac (Netflix); există o suprapunere tematică și tonală în modul în care fiecare serial prezintă cum tehnologia este pervertită pentru a soluționa nefericirea umană, precum și în viziunea lor distopică asupra unei realități nu prea îndepărtate de a noastră. Numele de familie al lui Byron este Gogol – nu tocmai subtil, dar lasă de înțeles cât de mult a ajuns să ne domine viețile, o mână de companii. El este un compendiu al celor mai rele trăsături ale fiecărui IT-ist faimos, în special din punctul de vedere al incapacității totale de a avea o interacțiune autentică cu o altă ființă umană. Când începe Creat pentru dragoste, Byron și Hazel și-au petrecut ultimii 10 ani izolați departe de umanitate în „The Hub”, o porțiune a sediului corporativ al Gogol Tech, care este practic ca puntea de comandă din Star Trek. Singurii alți oameni din viața lor sunt o mână de angajați Gogol, iar Byron, pe bună dreptate bănuitor că soția nu-l mai iubește, decide să facă experiența și mai insulară transformând-o în cobai involuntar pentru cipul Made for Love.

În final, Hazel ajunge să fugă, doar că n-are nici o șansă să se ascundă din cauza cipului. Într-unele din cele mai inspirate momente comice ale serialului, o vedem profitând de situație pentru a-și umili soțul dezgustător. Hazel se reîntâlnește cu tatăl ei văduv, care în absența fiicei a devenit neplăcut de apropiat de  păpușa lui sexuală – din nou, ceva artificial care înlocuiește lucrul real – mergând până acolo încât să-i dea un nume, s-o îmbrace în hainele regretatei sale soții și s-o ia cu el peste tot. Cariera lui Romano a înclinat mai mult spre dramă în ultimul deceniu – și a fost grozav în proiecte precum Men of a Certain Age, Numai tată să nu fii! (Parenthood) și Irlandezul: Asasinul mafiei (The Irishman) – dar și-a păstrat talentul comic, iar aici bagatelizează materialul cu îndemânare  pentru a stârni hohote de râs fără s-o eclipseze pe Milioti.

Nu că ar putea cineva. Milioti este așa un bolid de confuzie și furie justificată și un subiect atât de grozav pentru aparatului de filmat al regizoarei Stephanie Laing, încât este greu să ne imaginăm pe altcineva în rol. Porțiuni mari din Creat pentru dragoste, în special privirile fugare la Hazel care mimează fericirea pentru a face față unei căsnicii din ce în ce mai oribile, se bazează mult pe talentul lui Milioti de a interpreta mai multe stări simultan. Magnussen și Romano sunt de asemenea amuzanți, iar serialul descrie subtil starea groaznică în care a ajuns lumea în umbra unor oameni ca Byron (într-o scenă, Hazel trece pe lângă un perete cu mesajul graffiti: „Every morning, I wake up on the wrong side of capitalism”). Dar Milioti este principala atracție. Chipul îi exprimă emoțiile atât de clar și încântător  – chiar și neamplificate de microcip.

Alan Sepinwall, Rolling Stone, martie 2021