Undeva, în negura timpului, aveam parte mult mai mult de un anumit tip de film senin, modest de ambițios, care ar fi putut fi numit escapadă: comedii de acțiune vesele în care doi oameni arătoși se ciorovăiesc și fac gafe și se îndrăgostesc unul de celălalt.

Aproape totul la Orașul pierdut (The Lost City) pare familiar în acest sens și, de asemenea, reconfortant: un mix vesel, haotic de mișculații și vedete de film, cu suficientă inteligență excentrică și conștient de limitele proprii pentru a reuși în 2022. Este de asemenea un ultim film potrivit pentru Sandra Bullock, care și-a anunțat recent retragerea sau cel puțin o pauză de la actorie și care, în esență, a fost lansată de filme de genul acesta. În Orașul pierdut este Loretta Sage, o femeie care scrie romane de dragoste best-seller, dar pe care de-abia le suportă; Channing Tatum este Dash, nătăflețul binecuvântat genetic, a cărui faimă ca model de copertă, cu coama blondă, pentru romanele ei i-a făcut pe cei doi sinonimi, spre marea ei supărare.

Doar că numele lui adevărat este de fapt Alan, iar părul, ca și aptitudinile lui de viață, sunt în mare măsură o iluzie. N-a trebuit să facă pe eroul decât pe cărți cu titlul în relief, așa că atunci când Loretta este răpită în timpul unui turneu de promovare, de către atacatori necunoscuți, se simte obligat să demonstreze că poate fi acel tip în viața reală. Iar când ceasul ei Apple trimite un semnal de undeva peste Atlantic, publicista ei panicată, Beth (Da’vine Joy Randolph), acceptă să-l lase să plece, în mare parte pentru că el este singurul cu ceva care seamănă cu un plan de acțiune.

Acel plan începe și se termină cu un mesaj text pentru Jack Trainer (Brad Pitt), un mercenar independent pe care l-a întâlnit odinioară la un refugiu de meditație. Jack este tot ceea ce Alan nu este: expert în arte marțiale, intelectual firesc, bazat și specialist în priza de strangulare. Din fericire, el acceptă și criptomonede și nu le ia mult să dea de urmele Lorettei pe insula tropicală îndepărtată unde a dus-o fiul oaia-neagră al unui magnat mass-media, numit Abigail Fairfax („Este un nume neutru din punct de vedere al genului!”), în speranța de folosi cunoștințele Lorettei despre cuneiforme antice, pentru a găsi o comoară străveche, cunoscută drept Coroana de Foc.

Orașul pierdut
Orașul pierdut

Cu alte cuvinte, totul este ridicol și toată lumea implicată – inclusiv regizorii Adam și Aaron Nee (Band of Robbers) – știe asta. Dar Fairfax este interpretat de Daniel Radcliffe, care în mod clar se distrează mai bine decât majoritatea actorilor recrutați recent să-l reprezinte pe răufăcătorul IT-ist (vezi și: Free Guy, Old Guard, Venom, The Matrix Revolutions). Abigail este bestia perfectă, reversul iritant al celui mai interesant om din lume – Jack al lui Brad Pitt. Hăituita și brutal de sincera Beth și personajul lui Patti Harrison, un manager de social media, reușesc adesea să iasă în evidență de pe margine.

Dar nimic din Orașul pierdut nu ar sta cu adevărat în picioare fără perechea principală, a cărei chimie face toți banii în filmele de genul acesta. Ea este o eroină marca Bullock, care oscilează mereu între siguranța de sine senină și anxietate maximă; iar el este ca un Labrador fericit, care cucerește inimi în timp ce dărâmă necugetat lucruri în stânga și-n dreapta. Relația lor pare atât meticulos testată pe piață, cât și îmbucurător de naturală, dar și suficient de puternică pentru a rezista unei intrigi caricaturale (scrise de regizorul Șefi de coșmar – Horrible Bosses, Seth Gordon), al cărui final romantic este deja garantat. Sunt aici doar ca să se joace cu peruci, pașapoarte și gafe și, timp de două ore relaxate, anestezice, să facă să dispară lumea de afară.

Leah Greenblatt, Entertainment Weekly, 18 martie

Orașul pierdut (The Lost City) este distribuit de Ro Image 2000 și are premiera în cinematografe, pe 25 martie.