Pentru ca toata lumea are nevoie de o muză, chiar si cineastii. Poezia apartine lui Manuel, un poet chilian, pe care îl consider talentat și cu sufletul bun.

MUZA MEA
Când noaptea pustie îmi hipnotizează pleoapele
Când ramurile desfrunzite își lasă uitarea în urmă
Când vântul îți aspiră suflarea coclită
tăcerea nopții alege unde să te găsească
Nu trebuie decât să provoc, iar și iar, sunetul
greutății amare a anilor să te aștepte
Esti acolo. Atras în visul meu anacronic
respirând în speranța că te voi avea în brațe
Înfășurată în muzica versurilor mele în revers
dansezi pe covorul de omăt cu numele tău
sub portative cu note albe necunoscute
Voi călări un val care traversează mările
Oasele mele lustruite vor rezista la valul rece
iar dinții mei vor măcina distanța care ne desparte
Cu privirea strălucitoare din ochii sufletului tău
Cu ploaia în spinare, fără să am frisoane
voi merge direct la ușa lăuntrică a inimii tale
Chiar și pe stânca goală, floarea ta va răsări
nu voi lăsa parfumul tău delicat să se evapore
căci trupurile noastre au fost contopite ca unul
vor da viață și căldură acelei iubiri seduse de versurile mele
Să nu-ți fie frică că ne-am găsit
Deodată vei fi fericită să fii în poezia mea
Accept minunea. O voi păstra într-un sipet de nor
pentru că ești muza
care a coborât din ceruri

macalderblog

Cuando la noche vacía hipnotiza mis párpados
Cuando las ramas sin hojas dejan su olvido
Cuando el viento succiona su respiro oxidado
el silencio nocturno elige donde encontrarte
Solo tengo que seguir desafiando el sonido
del peso amargo de los años por esperarte
Estás allí. Dibujada en mi sueño anacrónico
aspirando la esperanza de tenerte en mis brazos
Envuelta en la música de mis versos al revés
bailas en el tapiz de nieve con tu nombre
bajo compases de notas blancas desconocidas
Viajaré en una ola que atravesará los mares
Mis huesos pulidos resistirán la marea fría
y mis dientes molerán la distancia que nos separa
Con tu mirada brillante de tus ojos del alma
Con la lluvia a mis espaldas sin sentir escalofríos
llegaré directo a la puerta interior de tu corazón
Aún en la roca desnuda, tu flor va a florecer

No dejaré que expiren sus perfumes blandos

View original post 274 more words