Patru nunți și o înmormântare: pălește în comparație cu originalul

Seria limitată a creatorilor Mindy Kaling și Matt Warburton – echipa din spatele The Mindy Project – un sitcom-scrisoare de dragoste către genul rom-com – nu este un remake al filmului din 1994 al lui Richard Curtis, Patru nunți și o înmormântare (Four Weddings and a Funeral). Doar pornește de la aceeași premisă: un grup de prieteni trec împreună prin patru nunți și o înmormântare (la bine și la rău), ca structură de bază pentru propriile lor povești, cât se poate de plăcute. De asemenea, acțiunea se petrece la Londra, aparent fără vreun alt motiv decât nostalgia; toate cele patru personaje principale sunt anglofili americani, care s-au întors în Marea Britanie după ce, în timpul facultății, au petrecut aici un semestru edificator.

Acum, în prag de 30 de ani, prietenii ghinioniști în dragoste și carieră încearcă să-și dea seama ce-și doresc cu adevărat de la viață și dacă asta este atât de drastic diferit de calea pe care au urmat-o până acum. Maya (Nathalie Emmanuel) este asistenta unui congresman ambițios, cu o sincronizare și un gust oribil în ceea ce-i privește pe bărbați. Bancherul de investiții Craig (Brandon Mychal Smith) trăiește din plin, are o grămadă de bani și s-a mutat cu prietena impertinentă (Sophia La Porta), după ani de zile în care și-a făcut de cap; profesorul stresat – Duffy (John Reynolds), timp de mai bine de un deceniu, este îndrăgostit fără speranță de Maya. Ainsley (Rebecca Rittenhouse) este o blondă perfectă cu o casă în celebrul Notting Hill și un iubit arătos pe măsură, Kash (Nikesh Patel), iar nunta ei extravagantă (sau mai exact, ce s-a întâmplat după) pune totul în mișcare.

Cu alte cuvinte, sunt cu toții personaje stereotipice din comediile romantice, pe care serialul speră să le dea formă pe parcursul a zece episoade, o perioadă de timp de-a dreptul uriașă față de durata de două ore a filmului. Serialul nu schimbă radical scenariul, ci doar îl ajustează ușor într-o direcție ceva mai tridimensională; chiar și rolul tipic de rival egocentric, întruchipat de această dată de competitiva prietenă britanică a lui Ainsley, Gemma (Zoe Boyle), ajunge să se extindă dincolo de limitele stereotipului ei. Cu toate acestea, este demn de remarcat faptul că Patru nunți și înmormântare din 2019 este cumva mai heterosexual decât versiunea din 1994, care a inclus momentul inovator în care unul din prieteni îi aduce un omagiu bărbatului pe care  îl iubea. În loc să profite de ocazie pentru a face acel subtext text, versiunea TV face alegerea ciudată și sincer dezamăgitoare de a ține ocazionalele personaje gay în planul îndepărtat al poveștii.

Deci, în timp ce acest Patru nunți și o înmormântare este distinct diferit față de materialul sursă, inevitabilele comparații sunt atât pro, cât și contra acestuia. Latura pozitivă este că serialul Patru nunți și înmormântare iese în evidență față de original, prin faptul că distribuția sa nu este complet albă. În special povestea lui Kash este una pe care filmele lui Curtis nu ar vrea – sau nu ar putea – s-o abordeze niciodată, iar Patel se dovedește a fi un personaj principal capabil, chiar dacă Kash este adesea izolat de celelalte personaje. Emmanuel, care a arătat o capacitate de sincronizare comică chiar și în rolul ei, de obicei sobru, din Urzeala tronurilor (Game of Thrones), savurează în mod clar șansa de a-și ancora propria poveste și profită de ocazie cu un entuziasm palpabil. Rittenhouse și Reynolds sunt simpatici în roluri adesea șterse, deși rareori sunt la înălțimea lui Smith, care este în centrul atenției aproape în fiecare scenă în care apare.

Problema intervine atunci când serialul încearcă să ne convingă de camaraderia și legătura înverșunat loială dintre personaje, care ar trebui să fie liantul care menține serialul laolaltă. În schimb, momentele sporadice în care sunt cu toții pe ecran rareori strălucesc în felul în care străluceau scenele de grup, vesele, haotice din primul Patru nunți și o înmormântare. Auzim foarte multe despre ce prieteni buni sunt, fără ca serialul să facă prea multe eforturi să ne convingă. Este foarte plăcut să petreci câteva ore cu ei, dar este puțin probabil să rămânem cu o impresie nemaipomenită dincolo de finalul inevitabil fericit.

Caroline Framke, Variety, 24 iulie 2019