O clipă de frumos din Chile:

Poemele vin fără voie, de nicăieri.
Dacă este furtună, cuvintele ajung sub formă de picături de ploaie
Sunt desenate pe pereții gri ai timpului
și în papirusurile mumiilor egiptene.
Ele mor când ajung rouă pe frunze
dacă nu prind rădăcini în imaginație.
Uneori se îneacă în călimară
deși conține un ocean de versuri.
Dacă inspirația seacă
versurile sunt căutate, fără întârziere,
pe piața neagră a literaturii
sau la talciocul limbajului.
Sunt poezii care nu au văzut niciodată lumina
pentru că au ieșit goale
din pântecele unui poet virgin.
Altele se răsucesc amețitor, provocând frisoane,
despuiate fiind într-un fulg de zăpadă.
O poezie nu are dată de expirare
pentru că învie poeții morți.
Poeziile de dragoste sunt cele mai infidele;
se dăruiesc celor care le citesc
dacă se pricep să facă dragoste
chiar dacă patul este din piatră.
Din acest motiv și din multe altele
scriu poezie.

macalderblog

Los poemas vienen sin permiso de la nada
Si hay tormenta, el lenguaje llega en las gotas de lluvia
Se dibujan en la paredes grises del tiempo
y en los papiros de las momias egipcias
Mueren al subir a la superficie de la hoja
cuando no echan raíces en la imaginación
A veces se ahogan en el tintero
a pesar de tener un océano de versos
Si la inspiración se va terminando
los versos se buscan, sin dilaciones,
en el mercado negro de la literatura
o en el mercado de las pulgas del lenguaje
Existen poemas que nunca vieron la luz
porque salieron desnudos
del vientre de un poeta virgen
Otros giran dispersos causando escalofríos
al estar sin ropa en un copo de nieve
Un poema no tiene fecha de caducidad
porque resucita a los poetas muertos
Los poemas de amor son lo más infieles
Se transfieren a los que…

View original post 196 more words