Legendara actriță admite că nu a putut refuza un rol în filmul autobiografic al prietenului ei de mult timp și colaboratorului frecvent.

Judi Dench - Belfast (Focus Features)
Judi Dench – Belfast (Focus Features)

Judi Dench spune că „nu a ezitat nici un minut” când Kenneth Branagh i-a cerut prietenei și colaboratoarei sale dragi să se alăture distribuției Belfast (Focus Features). A fost și un lucru bun, întrucât actorul-scenaristul-regizor – pe care Dench l-a cunoscut în 1987, când au lucrat împreună la producția TV a piesei Ghosts a lui Henrik Ibsen și au pus bazele unei relații îndelungate și celebrate pe parcursul mai multor producții cinematografice și scenice – a venit la ea acasă, la sud de Londra, la începutul lui 2020, pentru a-i prezenta față în față noul scenariu semiautobiografic, profund emoționant.

„Pentru că am așa probleme mari cu ochii, a venit și mi l-a citit”, explică Dench. „Am petrecut împreună o dimineață întreagă, în liniște, în timp ce el a citit scenariul fără să se oprească.”

Inițial, Dench a obiectat când a auzit că era vorba s-o interpreteze pe bunica lui Branagh – „Doamne ferește, nu sunt chiar așa de bătrână!” (la 87 de ani, ea este cu 26 de ani mai mare decât el) – dar după o „foarte, foarte, foarte personală oră și jumătate”, timp în care el a citit scenariul (bazat pe propria copilărie, când avea 9 ani și a crescut în Belfast, în timpul perioadei denumite The Troubles (conflictul nord-irlandez), de la sfârșitul anilor ’60), ea a înțeles.

„Pentru că îl cunosc bine pe Ken, nu numai că a fost minunat să-i aud povestea, dar am simțit această responsabilitate enormă să facem filmul cât de bine putem”, spune ea, adăugând că, în ciuda celor 35 de ani de prietenie, știa puține detalii despre timpul pe care Branagh l-a petrecut în Irlanda de Nord sau despre decizia familiei sale de a se dezrădăcina și de a pleca în Anglia.

Filmarea lui Belfast a fost – oarecum miraculos – strecurată între două carantine, în vara anului 2020. Dench spune că n-a fost speriată să se întoarcă pe platourile de filmare, lăudând grija enormă de care s-au bucurat, fiind testați în fiecare zi. Dar recunoaște că, din cauza măștilor și a vederii ei slăbite, adesea nu-și dădea seama cine era cine.

„Sună neobișnuit, dar de fapt a ajutat foarte mult la crearea acelei unități familiale și la întărirea sentimentului de familie între noi toți”, povestește ea. Familia de pe ecran despre care vorbește este formată din: Ciarán Hinds în rolul lui Pop, Caitríona Balfe – Ma, Jamie Dornan – Pa și tânărul Jude Hill în rolul principal – Buddy, alter ego-ul lui Branagh.

„De fapt, mă simțeam de parcă ar fi fost nepotul meu”, spune ea despre tânărul ei co-star „fenomenal”, în vârstă de doar 10 ani când a început producția, despre care susține că a fost capabil „să preia indicațiile regizorale de la Ken, fără să clipească” și nu a dus niciodată lipsă de entuziasm sau energie.

Această energie îi făcea pe Hill și Dornan să joace fotbal între duble, uneori chiar atrăgându-i pe Branagh și Hinds la un meci. Dench nu s-a implicat, însă („Aș fi căzut tot timpul”), dar susține că și-a exercitat autoritatea competitivă atunci când a fost vorba de concursurile de întrebări pe care familia le juca împreună. „Subiectul la care sunt specialistă: piesele lui William Shakespeare”, adaugă ea.

De-a lungul a 12 colaborări, Branagh a regizat-o pe Dench pe ecran de patru ori (Dench a fost ea însăși regizoarea lui Branagh, pe scenă, de două ori). Dar, în ciuda înțelegerii profunde care s-a creat între ei, Dench recunoaște, totuși, că este surprinsă adesea de prietenul ei: „Dacă m-ai fi întrebat acum ceva timp ce proiect are în vedere, nici în cele mai nebunești vise nu m-aș fi gândit că ar fi Belfast.”

Alex Ritman, The Hollywood Reporter, 27 ianuarie