Originile sale datează de secole, iar îndrăgitul predecesor animat este în canonul Disney din anii ’90, dar cea mai recentă versiune Mulan nici că poate fi mai relevantă, mai vitală și mai însuflețitoare.

Mulan Disney
Mulan – Disney

Lungmetrajul regizoarei Niki Caro, care abordează povestea clasică a unei tinere chineze care se deghizează în bărbat pentru a deveni războinic, este palpitant de la început până la sfârșit. Este plin de detalii și toponimii culturale tradiționale, dar pare extrem de modern, datorită efectelor speciale uluitoare și a secvențelor de acțiune inovatoare. Vreți filmări aeriene care sfidează gravitația, inspirate de wuxia și lupte de arte marțiale minuțios coregrafiate și cascadorii călare? Le aveți pe toate. Plus un șir cu adevărat impresionant de actori cunoscuți care țin emoțiile în frâu cu măiestrie, inclusiv Tzi Ma, Donnie Yen, Jet Li și zeița Gong Li.

În centrul poveștii se află minunata Yifei Liu, căreia îi revine misiunea de a interpreta o gamă largă de stări, pe măsură ce Mulan se transformă dintr-o rebelă impertinentă, impetuoasă, într-un lider matur și impozant. La fel de important este faptul că își găsește vocea pe parcursul acestei călătorii – un fenomen specific acestui personaj și acestei povești, dar care nici că poate fi mai rezonant pentru femeile de toate vârstele care se uită la film peste tot în lume, chiar acum. Performanța lui Liu ar fi putut fi mai puternică dacă ar fi fost ceva mai emoțională, dar tăria și agilitatea pe care le afișează o fac o luptătoare convingătoare.

Caro este o alegere perfectă pentru a regiza Mulan, după ce a devenit faimoasă în urmă cu aproape două decenii, cu o altă poveste a unei fete hotărâte care a îndrăznit să se opună patriarhatului: Stăpâna balenelor (Whale Rider), din 2002. Lucrând după un scenariu scris de Rick Jaffa & Amanda Silver și Elizabeth Martin & Lauren Hynek, Caro împletește rădăcinile poetice antice ale poveștii, cu referințe la filmul de animație din 1998 – deși nu avem un dragon aiurit ca tovarăș, din păcate – dar este și propria realizare artistică și este de departe cel mai de efect și necesar dintre toate remake-urile Disney din ultimii ani.

Viziunea lui Caro asupra poveștii, oricât de populară și orientată către familie ar fi, poartă, de asemenea, spiritul inconfundabil al mișcării #MeToo: femeile care luptă pentru ele însele și pentru semene și cer bărbaților să le audă și să le creadă. Momentele speciale de solidaritate și validare care aduc lacrimi în ochi,  te fac să-ți dorești să vezi Mulan într-un cinematograf plin. Pe cât de superb este filmul – efortul a nenumărate femei talentate din culise, inclusiv directorul de imagine Mandy Walker și designerul de costume Bina Daigeler – nu este același lucru să-l urmărești acasă, chiar și pe un televizor uriaș.

Cu toate acestea, structura filmului Mulan rămâne familiară. Vedem mai întâi personajul ca o tânără jucăușă, acrobatică (interpretată de Crystal Rao), care se urcă pe casă și sare din acoperiș în acoperiș pentru a urmări un pui de găină, într-o scenă care prefigurează acțiunea viitoare. Tatăl ei (Ma, o prezență la fel de caldă ca în The Farewell) pare mândru de natura plină de viață a fiicei, dar mama ei (Rosalind Chao) îi amintește că „o fiică aduce onoare prin căsătorie”. O întâlnire cu o pețitoare (Pei-Pei Cheng) care eșuează în mod comic, este unul dintre multele indicii că o cale tradițională servilă, feminină, nu se află în viitorul lui Mulan.

Când, ani mai târziu, invadatorii conduși de răufăcătorul Bori Khan (Jason Scott Lee) îl amenință pe împărat (Jet Li), armata imperială merge în toată China să recruteze soldați pentru a proteja palatul, adunând câte un bărbat din fiecare familie. Familia lui Mulan nu are fii, așa că tatăl ei – un războinic rănit în luptă el însuși – trebuie să plece pentru a-și păstra onoarea. În schimb, Mulan îi ia sabia și pornește călare la adăpostul întunericului, prezentându-se la datorie în fața comandantului sever (Yen), cu părul strâns sub un fes și vocea ușor mai groasă.

Dar filmul își mai pierde din elan când vine vorba despre detaliile complotului împotriva împăratului. Desigur, mecanismul narativ este cel care determină transformarea lui Mulan, dar este greoi și locvace și nu este la fel de convingător ca acceptarea finală din partea personajului a forței ei interioare incontestabile. Regala și înverșunata Xianniang o citește de la început și, când se întâlnesc în sfârșit pentru luptă, ea îi spune cu înțelepciune lui Mulan: „Disimularea este punctul tău slab. Îți otrăvește qi-ul.” În această confruntare există un pic din dinamica iubire-ură Darth Vader-Luke Skywalker, dar adevărul care stă la baza acestei afirmații rezonează. Faptul că Mulan este o femeie puternică o face o proscrisă în această lume dominată de bărbați, dar Xianniang își dă seama că Mulan nu își poate atinge propriul potențial până când nu este pe deplin sinceră cu privire la identitatea ei. Când Mulan își lasă părul liber este, literalmente, o declarație de independență, un moment fericit de iubire de sine. Loială, curajoasă și autentică – este toate acestea, dar în propriile condiții.

Christy Lemire, Roger Ebert, 3 septembrie