Dune: Timothée Chalamet despre presiunea și bucuria de a juca într-un proiect de-o asemenea amploare

Cea de-a 78-a ediție a Festivalului de Film de la Veneția începe mâine cu un program de proiecții dintre cele mai răsunătoare din ultimii ani. Iar printre filmele care vor avea premiera mondială se numără și adaptarea lui Denis Villeneuve a clasicului roman SF al lui Frank Herbert, din 1965, Dune.

O poveste epică cu familii în conflict, peisaje inospitaliere și creaturi gigantice, adaptarea Dune a lui Villeneuve, împarte romanul complex de peste 400 de pagini în două părți, concentrând acțiunea din această primă jumătate pe stabilirea mitologiei complexe și, în special, asupra tânărului Paul Atreides, fiul de 15 ani al unei case guvernante, a cărui soartă o urmărește filmul.

Pentru Timothée Chalamet, care îl interpretează pe Paul, a fost un proiect de vis: un pas în liga blockbuseter-elor de succes pentru a-și confirma statutul de tânăr actor în vogă și, mai important, șansa de a lucra cu Villeneuve, pe care Chalamet îl urmărise încă de la începutul carierei.

Deadline: În câteva zile, Dune va avea premiera la Festivalul de Film de la Veneția. L-ai întâlnit pentru prima dată pe Denis Villeneuve în legătură cu rolul, în mai 2018 și ați început filmările la începutul anului 2019. A fost dintotdeauna o călătorie lungă, dar pandemia a întins-o și mai mult. Cum te simți acum că ai ajuns, în sfârșit, în acest moment?
Timothée Chalamet: Știi, îmi place să cred că, în fiecare film pe care l-am făcut, indiferent dacă este Strigă-mă pe numele tău (Call Me by Your Name) sau Beautiful Boy, Regele (The King) sau Fiicele doctorului March (Little Women), personajul pe care îl interpretezi este aproape o bucată din ființa ta. Și asta este întotdeauna adevărat, dar dacă iau în considerare cât a durat filmarea pentru Dune și, de asemenea, drumul pe care se află Paul Atreides, precum și imensa dragoste și atașamentul aproape biblic pe care atât de mulți oameni îl au pentru carte și filmul original, chiar a părut… tectonic, dacă acesta este cuvântul potrivit. Să ajungi la această linie de finish este o imensă ușurare.

Și independent de ceea ce este filmul acum și de ceea ce a devenit, sentimentul pe care l-am avut în timpul realizării lui a fost că mă aflu într-un mediu foarte sigur, pe care nu îl poți lua de la sine înțeles ca om, ca actor niciodată, cu atât mai mult când abia îți începi cariera și când acesta este primul film de acest calibru pe care l-ai făcut vreodată.

Să lucrezi cu Denis, să lucrezi cu cineva de valoarea lui, să nu mai vorbim de roman pe care-l consider cartea tinereții mele și unul dintre lucrurile de care mă simt cel mai legat… Când o aveam în mâini pe platoul de filmare,  limbajul corporal devine cel al unui fan; al unui copil care se îndrăgostise de carte acasă, la Montreal. Și când toți copiii din jurul lui purtau tricouri cu numele jucătorilor de hochei preferați pe spate, copilul acesta purta un tricou pe care scria „Spielberg”.

Întreaga distribuție va veni la Veneția.
Exact. Și pur și simplu nu-mi vine să cred; Jason Momoa are filmul numărul unu pe Netflix chiar acum – Sweet Girl, pe care tocmai l-am văzut. Și de când am filmat, Zendaya a avut un succes formidabil cu Euforia (Euphoria) și Malcolm & Marie. Doar să faci parte dintr-o astfel de distribuție – Punct! –  darămite să fii unul din personajele principale, este cu adevărat o chestie de vis.

Ah, și să nu uit – și știu că am mai spus asta – Cavalerul negru (The Dark Knight) a fost filmul care m-a făcut să vreau să fiu actor. Filmul respectiv a avut o coloană sonoră de Hans Zimmer și tot el a făcut coloana sonoră a lui Dune. Și nu este ceea ce v-ați închipui. Este total adecvată și excelentă pentru film, dar a reușit cumva să facă ceva subversiv, după părerea mea. Aproape că îmi vine să mă ciupesc să mă asigur că nu visez.

Nu am citit „Dune”; acest film este într-adevăr prima mea experiență cu povestea. Mi se pare frapant că este, în mod clar, un univers enorm – o pânză imensă pictată cu diverse familii și facțiuni și politică și mituri – dar în cele din urmă totul se reduce la teme elementare, umane și le simțim prin acest personaj pe care îl interpretezi – Paul Atreides. Au contribuit aceste teme la creionarea personajului?
Da, și i-aș acorda credit în întregime lui Denis. Spunea în mod constant pe platou că are ceva ritmuri opuse sau ceva de genul acesta. În poziția mea intelectuală diminuată, nu am înțeles, dar a fost un fel de viziune pentru film bazată pe cât de biblică este cartea, încât încearcă să abordeze atât de multe încât nu abordează nimic. Cred că a simțit nevoia să fie aproape de un personaj din ea, iar Paul este acel personaj. Paul este încă în formare, ca o bucată de lut, ceea ce îl face o figură excelentă în care publicul să se reflecte.

Faptul că au existat momente în care terminam de filmat o scenă și jur, literalmente, reveneam pentru că Denis voia să filmeze ceva peste umărul meu sau să insiste pe o anume reacție a mea, doar pentru a se asigura că focusul rămâne pe Paul – demonstrează, cred, intuiția lui Denis și talentul lui de regizor.

Una dintre aceste teme este frica, iar Paul trebuie să o depășească pentru a deveni persoana care trebuie să devină. Când ești numărul unu pe afiș pentru un proiect de o astfel de amploare, iar lista distribuției este formată numai din nume mari, iar Legendary a injectat sute de milioane de dolari în această producție și totul cade pe umerii tăi, trebuie să-mi imaginez că frica este un sentiment foarte la îndemână.
Da, și te copleșesc toate o dată, cu siguranță. Este minunat când experiența ta de viață se poate traduce în rol. Asta nu înseamnă deloc că mă aflu într-o cruciadă cu tot universul, dar cu siguranță… Și cred că am avut aceeași noroc cu Regele. Viața mea nu este la fel de semnificativă sau la fel de interesantă ca a lui Paul sau a prințului Hal, dar avem, fără să vrem, cu toții sentimentul acela de ac în carul cu fân. La Regele, acest sentiment a fost pentru că eram încă la început de carieră. La Dune se datorează, așa cum spui, presiunii date de amploarea proiectului din toate punctele de vedere. Toate aceste lucruri au o influență.

Și apoi sunt momentele de bucurie care, de asemenea, te încearcă, cum ar fi să-l vezi pe Jason Momoa că aleargă spre tine cu o sută de kilometri pe oră sau pur și simplu să filmezi cu Josh Brolin sau să faci o scenă cu Oscar Isaac. Am simțit suportul tuturor, fie că a fost Rebecca Fergusson sau Charlotte Rampling. Când a venit Zendaya, a fost ca o gură de aer proaspăt și ea este una dintre părțile preferate ale filmului. Am fost pur și simplu foarte norocos și de-abia aștept să-i văd pe toți la Veneția.

Denis a împărțit cartea în două, si sperăm că un al doilea film va primi undă verde. Asta ar extinde rolul lui Zendaya în poveste.
Cu siguranță, Chani va juca un rol imens în următorul film. Nu știu dacă există încă un scenariu, dar doar pe baza cărții, are multe de făcut alături de Lady Jessica [Rebecca Fergusson], să spunem așa. Iar Zendaya este incredibilă în acest film; în momentul în care își trage masca în jos, gestul a părut în mod corespunzător senzațional și intens. Eram ascuns în spatele aparatului de filmat, cu senzația că a dat norocul peste mine, pentru că m-am nimerit acolo în a doua lună de filmări, iar în fața ochilor mei intrase în scenă pentru prima oară, o adevărată forță.

Iar asta, așa cum am spus mai înainte, fusese înainte s-o văd în Euforia și Malcolm & Marie. Este o actriță incredibilă și își croiește propriul drum și este atât de grozavă. De asemenea, se întâmplă să fie și în cel mai vizionat trailer al momentului, cel pentru Spider-Man: No Way Home. Abia aștept filmul acesta și, apropo, am făcut și eu ca toată lumea, am dat click pe clip cadru cu cadru, în căutarea unor indicii [râde]

Joe Utichi, Deadline, 31 august